Grăsimea în aceste părți ale corpului indică un risc de demență. Cercetările recente au evidențiat o legătură interesantă și importantă între distribuția grăsimii corporale și riscul de a dezvolta demență. Mai exact, acumularea de grăsime în două zone cheie – abdomenul și ficatul – a fost identificată ca un predictor semnificativ al unui risc crescut de demență.
Înțelegerea consecințelor acumulării de grăsime în aceste zone este esențială pentru intervenția timpurie și strategiile de sănătate preventive.
Grăsimea abdominală și riscul de demență
Grăsimea abdominală, adesea numită grăsime viscerală, este depozitată adânc în cavitatea abdominală și înconjoară organe vitale precum ficatul, pancreasul și intestinele. Acest tip de grăsime este metabolic activ și poate avea un impact semnificativ asupra răspunsurilor hormonale și inflamatorii ale organismului.
CITEȘTE ȘI: Simptomul care apare înainte de deces la persoanele cu demență
Studiile au arătat în mod constant că excesul de grăsime abdominală este asociat cu o varietate de tulburări metabolice, inclusiv diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare, care, la rândul lor, sunt factori de risc pentru demență.
Unul dintre principalele mecanisme prin care grăsimea abdominală contribuie la riscul de demență este inflamația cronică. Grăsimea viscerală eliberează citokine proinflamatorii care pot traversa bariera hemato-encefalică, ceea ce poate duce la neuroinflamare.
Neuroinflamarea cronică este un precursor cunoscut al afecțiunilor neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență. În plus, grăsimea abdominală este asociată cu rezistența la insulină, care poate afecta metabolismul glucozei în creier și poate contribui la declinul cognitiv.
Ficatul gras și riscul de demență
Ficatul gras, sau steatoza hepatică, apare atunci când grăsimea se acumulează în ficat, o afecțiune adesea asociată cu obezitatea și sindromul metabolic. Boala nealcoolică a ficatului gras (NAFLD) este cea mai frecventă boală a ficatului în țările dezvoltate, iar impactul său potențial asupra sănătății creierului este tot mai recunoscut.
Ficatul joacă un rol crucial în detoxifierea sângelui, metabolizarea nutrienților și reglarea hormonilor. Atunci când funcția sa este compromisă din cauza acumulării de grăsimi, aceste procese pot fi afectate, afectând sănătatea metabolică generală.
Cercetările arată că NAFLD este asociată cu un risc crescut de tulburări cognitive și demență. O teorie este că grăsimea din ficat contribuie la inflamația sistemică și la stresul oxidativ, care pot avea un efect dăunător asupra funcției creierului. În plus, NAFLD este adesea însoțită de alte condiții metabolice, cum ar fi obezitatea, diabetul de tip 2 și hipertensiunea arterială, care sunt factori de risc cunoscuți pentru demență. Interacțiunea dintre ficatul gras și aceste afecțiuni poate exacerba declinul cognitiv și accelera apariția demenței.
Implicații pentru prevenire și tratament
Recunoașterea grăsimii abdominale și hepatice ca indicatori ai riscului de demență subliniază importanța menținerii unei greutăți sănătoase și a unui profil metabolic. Intervențiile asupra stilului de viață, inclusiv o dietă echilibrată, activitate fizică regulată și controlul greutății, sunt esențiale pentru reducerea grăsimii viscerale și hepatice.
CITEȘTE ȘI: Testul care poate indica riscul de a face demență: Este simplu și implică mâna
În plus, tratamentul medical al afecțiunilor asociate, cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială, poate reduce și mai mult riscul, potrivit actualno.com.
Furnizorii de servicii medicale ar trebui să ia în considerare screeningul de rutină pentru grăsimea abdominală și hepatică, în special la persoanele cu alți factori de risc pentru demență.
Identificarea și intervenția precoce pot contribui la încetinirea sau prevenirea progresiei declinului cognitiv. Pe măsură ce cercetările continuă să deslușească relațiile complexe dintre distribuția grăsimii corporale și sănătatea creierului, aceste cunoștințe vor fi esențiale pentru elaborarea unor strategii eficiente de prevenire și gestionare a demenței.
