Oricine a fost măcar o dată îndrăgostit pe vremea lui Ceaușescu, a fredonat cu siguranță piesa ”Ce mult te-am iubit” compusă de Dumitru Lupu, piesă dedicată și creată special pentru timbrul unic al solistei Ileana Șipoteanu. Cea care i-a devenit prolificului compozitor soție devotată și iubitoare aproape 25 de ani.
Povestea lor a fost exact așa cum spun jurămintele sacre. Până când moartea i-a despărțit… Ileana Șipoteanu l-a cunoscut pe Dumitru Lupu la o audiție la care ea, tânără de 19 ani, cânta ceva rock. Însă compozitorul s-a uitat la ea și a spus apoi celor care erau de față că acea fată e perfectă pentru melodii romantice.
S-a întâmplat ce era firesc. Mult mai experimentatul Dumitru Lupu, care se apropia de 40 de ani și debutanta Ileana Șipoteanu s-au îndrăgostit, s-au căsătorit, au făcut un copil, iar ea a cântat foarte multe piese compuse de el.
Citește și: Ce analize medicale TREBUIE să facă un bărbat în mod regulat
Înmormântat cu șlagărele preferate
Se împlinesc în curând 2 ani de la dispariția artistului care a creat șlagăre nemuritoare precum ”Hai, vino iar în gara noastră mică” sau ”Mă-ntorc la tine iar și iar, mare albastră…”. Și deși a promis că merge înainte și nu va mai plânge moartea lui, soția are încă lacrimi în ochi când îi cântă piesele.
Ileana Șipoteanu va împlini curând 52 de ani, pe 22 iulie. Doar că și de data asta aniversarea ei nu va mai fi cu sărbătoare, ci cu parastas. În urmă cu doi ani, în dimineața în care se pregătea să-i cumpere flori de ziua ei, Dumitru Lupu a făcut infarct și s-a sfârșit în brațele fiicei lor, Dumitrana Teodora.
La înmormântarea compozitorului, Ileana i-a avut alături pe Daniel Iordăchioaie, Angela Similea și alți interpreți ajunși celebri și datorită melodiilor create de Dumitru Lupu. La final, după ce sicriul a fost coborât în cavou, i-au cântat cu toții una dintre piesele iubite, ”Hai, vino iar în gara noastră mică”… Pe mormânt, soția i-a imprimat în placa de ciment versurile piesei pe care i-o dedicase la începuturi. ”Ce mult te-am iubit, de nu ai ghicit, să nu întrebi vreodată….”
