Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export.
În perioada comunistă, salamul de Sibiu a fost considerat un produs de lux cu un preţ pe măsură. Costa 120 de lei kilogramul, cât 24 de kilograme de zahăr, de exemplu. În comparaţie, un kilogram de parizer costa 11 lei, iar un salam de vară uscat, cel mai scump dintre produsele de bază, costa 64 de lei kilogramul. Fabrica din Mediaş producea, în perioada „de glorie“, între 700 şi 800 de tone de salam de Sibiu pe an.
Trecutul salamului de Sibiu
Ioan Roth, unul din cei mai cunoscuţi mezelari din Sibiu, descrie în volumul „Ghid pentru preparararea produselor din carne“ (apărut în anul 2000 la Editura Cartimpex din Cluj Napoca) condiţiile stricte care trebuiau respectate în privinţa ingredientelor principale ale produsului.
„Condiţiile de tranşare a cărnii, tehnologia de fabricaţie, temperatura, sistemul de dirijarea a curenţilor de aer în depozit, care durează de la 3 la 6 luni de la fabricare, determină calitatea şi reuşita salamului de Sibiu. Spre deosebire de celelalte preparate de carne, salamul de Sibiu nu se afumă la cald şi nici nu se fierbe. Este un produs care, în timpul fabricaţiei, de la maturare la uscare, este uşor expus acţiunii microorganismelor. Printre cele mai importante condiţii sunt cele climatice. Temperatura, umiditatea, circulaţia aerului şi puritatea acestuia joacă un rol primordial în timpul procesului de maturare şi uscare“, arată Ioan Roth conform Adevărul.ro
Autorul mai spunea în cartea citată că, în afara condiţiile climatice, pentru reuşita fabricării salamului de Sibiu se cer o serie de alte condiţii tot atât de importante, cum ar fi cele pe care trebuie să le îndeplinească materia primă, materiile auxiliare şi, în fine, desfăşurarea procesului tehnologic.
Alimentele care te ajută la ALBIREA dinților
Află ce STIL VESTIMENTAR ți se potrivește în funcție de zodie
Care este temperatura ideală de COACERE a diferitelor preparate
„Pentru fabricarea salamului de Sibiu se întrebuinţează numai carne de porc provenită de la porci în etate de cel puţin un an şi jumătate şi slănina aferentă. Nu se admite carnea de la porci hrăniţi cu oleaginoase, care are o consistenţă redusă. La fel, este exclusă carnea porcilor hrăniţi cu jir, la care grăsimea este lucioasă şi cu o nunaţă gălbuie. Carnea porcilor hrăniţi cu peşte are un miros ce persistă şi în salamul respectiv. Nu se admite carnea provenită de la masculi necastraţi sau scroafe în gestaţie avansată. Slănina folosită ca adaos la fabricarea salamului trebuie să fie slănină de pe spinare, de consistenţă tare şi fără infiltraţii cu sânge. Sarea folosită trebuie să fie fină“, mai notează autorul în volumul amintit.
În prezent, în România există mai mulți producători care fac salam de Sibiu.
Și… prezentul
Cu toate acestea, în prezent, 100 grame salam de Sibiu, feliat și ambalat în vid, poate fi cumpărat cu un preț ce variază de la 4,15 lei la 8,05 lei! Cum se justifică diferența mare de preț? Putem vorbi în acest caz de un raport calitate preț?
Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România) membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat prețul la 12 mărci de salam de Sibiu, precum şi compoziţia acestui produs alimentar. Surpriza a fost că nu există nicio diferenţă între ingrediente sau modul de producere.
La ce este bună ASPIRINA în afară de răceală
ATENȚIE la lămâile din supermarket! Pot fi periculoase pentru sănătate
Comercializarea aceluiași sortiment de salam de Sibiu care aparțin aceluiași producător, sub două mărci, având aceeași compoziție, aceeași declarație nutrițională, dar preț diferit, fără a se oferi vreo justificare în acest sens, este de natură a induce consumatorii în eroare, aceștia crezând că au de a face cu două produse diferite calitativ, subliniază APC România.
„Din păcate, tot mai mulți consumatori folosesc prețul ca unic criteriu de alegere a produselor alimentare, fără a-și pune întrebări legate de structura costurilor care au dus la formarea acelui preț. În România, calitatea produselor alimentare este stabilită de către marile rețele comerciale, nicidecum de consumatori, așa cum ar fi firesc într-o economie de piață”, a spus conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
