Desigur, că mulți vor zice și că victoria cu 28-25 în fața Macedoniei s-a produs pe fondul relaxării ex-iugoslavelor care la 25 de goluri marcate, erau deja la Tokyo. Și vor sări și mai mulți experți care vor analiza și vor lua la bani mărunți prestația jucătoarelor.
Însă rămâne acel dacă. Dacă Crina Pintea n-ar fi fost eliminată, ușor, dar după regulament, și dacă n-am fi ratat 4 lovituri de la 7 metri. Ați ghicit, exact golurile care ne-au lipsit în ecuația calificării.
Totuși, lacrimile Cristinei Neagu de la final, care anunțase cumva că ar fi ultima olimpiadă a carierei, spun totul. Că fetele antrenate de Adi Vasile au crezut până la final. Și au luptat până la final. Doar că, acum la cald, e greu să nu te mai gândești la încă un ”dacă”. Dacă n-ar fi fost arbitrajul grosolan din partida pierdută în fața Norvegiei?
CITEȘTE ȘI: Când a devenit insultător degetul mijlociu. Scurtă istorie
”Fetele din Muntenegru le aplaudau pe românce!”
Părerea generală este că acolo a fost cheia calificării. Meciul cu Norvegia. Concret, arbitrajul vădit părtinitor al brigăzii din Danemarca a făcut diferența. Brigadă care a împins practic naționala scandinavă, fără dubiu cea mai titrată națională de handbal din istorie, să-și facă baremul de goluri în dauna româncelor.
Cum? Nu mai puțin de zece lovituri de la 7 metri și nicio eliminare la acest nivel, în ciuda intrărilor dure la Cristina Neagu sau Crina Pintea.
Și culmea tupeului, la câteva ore după meci, interul Norvegiei a ieșit cu o declarație șocantă, încingând spiritele. ”Fetele din Muntenegru le aplaudau din tribune pe românce!„, a spus handbalista în presa din țara ei, punând cumva presiune pe adversarele României, sugerând astfel că se teme de un blat între noi și țara gazdă a turneului preolimpic.
