Afecțiunea de care tot mai mulți copii suferă, fără ca părinții să își dea seama: Simptomele după care o poți recunoaște. Copleșiți de grijile cotidiene și veșnic limitați din punct de vedere al timpului, părinții trec adesea cu vederea tendințele anxioase ale copilului, fără să sesizeze că fricile celui mic s-au transformat în ceva mai mult de atât.
Cum depistezi anxietatea la copii și ce e de făcut mai departe?
Anxietatea, de care auzim tot mai des în ultimii ani, este afecțiunea caracterizată de grijile exagerate și nefondate cu privire la situații normale. Aceasta cauzează o serie de manifestări fizice precum insomniile, senzația de nod în gât, neliniștea, problemele gastrointestinale ori atacurile de panică.
Cu toate că adulții sunt cei care se plâng, în general, de anxietate, psihologii ne sfătuiesc să fim atenți și la cei mici, care pot dezvolta, la rândul lor, anxietate, mai ales dacă există în familie un adult care suferă din cauza acestei tulburări psihice.
Anxietatea în doze mici este normală la copii, așa cum este și la adulți. Lucrurile se complică, însă, atunci când problema ia amploare și iese din limitele normalității, de aceea e important ca părinții să ia măsuri.
Afecțiunea de care tot mai mulți copii suferă – De ce se confruntă copiii cu anxietate?
Anxietatea poate apărea la copii dintr-o varietate de motive și poate fi influențată de o combinație de factori biologici, genetici, psihologici și de mediu:
Afecțiunea de care tot mai mulți copii suferă – Factori genetici și biologici
Există o componentă genetică în dezvoltarea anxietății, ceea ce înseamnă că acei copii care au membri ai familiei suferind de anxietate pot fi mai predispuși să o dezvolte. De asemenea, dezechilibre chimice în creier și diferențe în răspunsul sistemului nervos pot juca un rol în apariția anxietății.
CITEȘTE ȘI: Durerile la copii care nu trebuie să te sperie: Despre ce este vorba
Afecțiunea de care tot mai mulți copii suferă: Factori de mediu și experiențe traumatice
Traume sau evenimente stresante din viața copilului, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților, schimbarea școlii sau expunerea la violență sau abuz, pot contribui la dezvoltarea anxietății. Un mediu familial instabil sau excesiv de protector poate, de asemenea, crește riscul de anxietate.
Personalitate și temperament
Copiii cu un temperament mai sensibil pot fi mai predispuși să dezvolte anxietate. Aceștia pot fi mai atenți la pericole și pot avea o reacție mai puternică la situații stresante.
Exemple din familie
Copiii pot învăța să fie anxioși prin observarea și imitarea comportamentului anxios al părinților sau al altor persoane semnificative din viața lor. Dacă un copil are un membru al familiei care suferă de anxietate și acesta se poartă mereu temător, prăpăstios sau agitat, cel mic poate învăța să aibă aceeași reacție, crezând că așa este normal să te porți, potrivit doc.ro.
Presiune academică și socială
Cerințele școlare ridicate, competiția socială și presiunea pusă de părinți de a se conforma la standarde înalte pot contribui la dezvoltarea anxietății la copii. Copiii pot resimți o tensiune excesivă când li se cere să obțină performanțe bune și pot ajunge să se simtă anxioși în fața evaluărilor sau a situațiilor sociale.
Cum detectezi anxietatea la copii?
Este vorba despre anxietate atunci când manifestările sunt mai dese și mai severe. De exemplu, e în regulă ca unui copil să îi fie teamă de un câine ori să îl doară burtica de emoții în prima zi de școală sau dacă are un examen important. Însă dacă cel mic dezvoltă o teamă față de orice – începând de la activitățile sociale până la anumite spații și activități, copilul are de-a face cu tendințe anxioase.
Fii atent la comportamentul celui mic și, dacă observi următoarele simptome, poți lua în calcul diagnosticul de anxietate și în acest sens vei putea cere sfatul unui consilier psihologic.
- Copilul a devenit temător, nu pare să se bucure de unele activități așa cum făcea înainte.
- Își pierde ușor concentrarea sau pare mereu îngândurat.
- Refuză să mănânce în unele locuri (mai ales dacă sunt aglomerate).
- Refuză să folosească toaletele publice și își face necesitățile doar acasă.
- Când este temător cu privire la o situație, devine palid și tremură, poate chiar se deranjează la stomac.
- Este mereu încordat.
- Este foarte sensibil și plânge din orice.
- A dezvoltat tot felul de fobii.
- Are temeri nefondate și își construiește scenarii negative.
- Are gânduri obsesive și comportamente compulsive.
- Întreabă mereu „dacă s-ar întâmpla?…” (un cutremur, un accident, să se îmbolnăvească o persoană etc.).
- Refuză să vorbească în public.
- Nu este sigur pe el și cere întotdeauna aprobarea unui adult pentru a face ceva.
Ce e de făcut atunci când copilul este anxios?
În primul rând, pentru a diagnostica anxietatea la copii, este nevoie de un psiholog. Apoi, e important ca părinții să țină seama de recomandările oferite de specialist.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
Terapia cognitiv-comportamentală este un tip de terapie psihologică eficientă pentru a trata anxietatea la copii. Terapeutul lucrează cu copilul pentru a identifica gândurile și comportamentele anxioase și pentru a le înlocui cu gânduri și comportamente mai adaptative și sănătoase. Tehnici specifice utilizate în TCC includ restructurarea cognitivă, expunerea graduală și tehnici de relaxare.
Medicația
În unele cazuri, medicamentele pot fi luate în considerare pentru a trata anxietatea la copii, în special atunci când simptomele sunt severe și afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi a copilului. Medicamentele prescrise pot include inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS-uri) sau alte tipuri de medicamente anxiolitice. Decizia de a utiliza medicația se face în urma unei evaluări amănunțite a unui specialist în domeniul sănătății mintale și se ia în considerare beneficiile și riscurile asociate.
Suportul familial
Sprijinul și înțelegerea din partea familiei sunt esențiale în gestionarea anxietății la copii. Familiile pot încuraja comunicarea deschisă, pot oferi un mediu sigur și afectuos, pot promova rutine regulate și pot învăța tehnici de relaxare și de gestionare a stresului pe care le pot aplica împreună cu copilul.
Ce mai poți face pentru copilul cu anxietate?
Iată ce strategii poți adopta pentru a-l ajuta pe cel mic în lupta cu anxietatea:
Nu încerca să elimini factorii care îi cauzează anxietate
Dacă observi simptomele despre care am discutat mai sus, nici nu îl feri pe acesta pe viitor de factorii declanșatori, dar nici nu îi spune copilului pe un ton răstit să termine cu prostiile sau să nu se mai sperie degeaba. Mai degrabă, încearcă să îl înveți pe cel mic să țină problema sub control; înlăturând factorii declanșatori ai anxietății nu îl ajuți să scape de anxietate, întrucât mintea lui va găsi alte surse care să îi declanșeze gândurile și grijile.
Indicat ar fi să îl înveți pe cel mic, cu ajutorul psihologului, să își accepte problema și să o controleze. Sfătuiește-l să respire corect atunci când îl cuprinde panica, să se liniștească și să își amintească faptul că este în siguranță și că nimic rău nu i se va întâmpla – iar dacă se întâmplă ceva, e important să găsească soluții de rezolvare.
CITEȘTE ȘI: Copil răsfățat sau neascultător? Pașii pe care trebuie să îi urmeze părinții în formarea celor mici
Nu aborda un comportament evitant pentru a-i reduce anxietatea
Pe termen scurt, copilul se va simți mai bine dacă veți renunța să mergeți la cumpărături pentru că asta îl face să se simtă anxios, de exemplu. Însă pe termen lung, comportamentul evitant nu face altceva decât să întărească anxietatea. Anxietatea la copii se tratează prin încurajări, explicații clare și asigurarea că părinții îi vor fi alături în situația cu pricina. Ajutându-l să își înfrunte temerile, îl vei face să înțeleagă că frica sa este nefondată.
Explică-i că îl înțelegi, dar fără să îi dai dreptate
Dacă cel mic se teme, de exemplu, să meargă cu metroul și tu îl obligi să o facă, spunându-i că nu are motive să se teamă sau repezindu-l, frica nu dispare, ba apare pe lângă aceasta și frustrarea, întrucât copilul se simte neînțeles chiar de părinții săi. Mai degrabă, asigură-l pe cel mic că îi înțelegi grijile, însă totodată străduiește-te să îi oferi garanții cu privire la călătoria cu metroul, spunându-i că totul este sub control și prezintă-i chiar aspectele pozitive ale acestei modalități de transport.
Învață-l tehnici de relaxare și respirație
Exercițiile de respirație adâncă și tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga adaptată vârstei copilului, pot ajuta la reducerea nivelului de anxietate. Aceste tehnici îi pot învăța pe copii să se concentreze pe respirație și să se relaxeze în momentele de stres sau anxietate.
Încurajează-l să aibă activitate fizică regulată
Exercițiile fizice regulate, precum mersul în aer liber, jocurile active sau sporturile, pot ajuta la eliberarea tensiunii și a energiei acumulate, contribuind la reducerea anxietății și îmbunătățirea stării de spirit. În cazul în care copilul e foarte energic de felul lui, îi este util un sport precum fotbalul, dar și înotul, care îi va îmbunătăți și capacitatea respiratorie.
Hrănește-l sănătos
O alimentație care să nu conțină alimente care sporesc anxietatea poate contribui la starea de bine a copilului. Evită să îi dai alimente foarte procesate, bogate în zahăr și cofeină, care pot afecta nivelul de energie și starea emoțională (sucuri dulci carbogazoase din comerț, bomboane, acadele etc), și mai degrabă prepară-i acasă deserturi sănătoase, cu fructe și cu miere, nu cu zahăr (înghețată de casă, batoane cu cereale și nuci, fursecuri cu făină integrală etc.).
