Chiar dacă provin din aceeași plantă, oricine le gustă poate sesiza din prima diferențe mari de culoare, gust, aciditate, între ceaiul alb, verde, negru sau oolong. Aceste diferențe apar în urma mai multor factori, cel mai important fiind modul de prelucrare a frunzelor de ceai.
CITEȘTE ȘI: Oamenii de știință: Acesta este cel mai bun ceai pentru glanda tiroidă
Află care sunt principalele tipuri de ceai și cum le deosebești
După ce sunt culese, frunzele de ceai trec printr-o proces amplu de prelucrare în mai multe faze: preuscarea sau veștejirea, rularea, oxidarea, stoparea oxidării, sortarea, modelarea, uscarea finală, învechirea.
Deși fiecare fază contează pentru produsul final, cea care determină marile diferențe între ceaiuri este oxidarea. Cantitatea de oxigen la care este expusă frunza de ceai ajută la clasificarea ceaiului.
Expunerea îndelungată la oxigen a enzimelor din frunzele de ceai duce la schimbarea culorii acestora în nuanțe întunecate, dar și la modificări mari de gust, miros, aromă.
Perioada de cultivare a frunzelor, regiunea geografică, diversele metode de procesare termică, tipul de rulare și de măcinare sunt alți factori care determină caracteristicile ceaiurilor.
Află care sunt principalele tipuri de ceai și cum le deosebești
Principalele tipuri de ceai sunt ceaiul alb, verde și negru.
Ceaiul alb:
- Trece prin cel mai simplu și scurt proces de prelucrare dintre toate ceaiurile înainte de a fi uscat și ambalat.
- Oxidare minimă a frunzelor, apărută în mod natural.
- Își păstrează culoarea și aromele naturale.
- Se folosesc doar cele mai tinere frunze și muguri de ceai.
- Culoare deschisă, delicată.
- Aromă fină, catifelată, subtilă, adesea dulceag cu tentă florală sau fructată.
- Poate fi consumat ca atare sau cu o felie de lămâie sau foarte puțină miere pentru a-i accentua gustul dulceag.
CITEȘTE ȘI: Ceaiul care reduce semnificativ colesterolul și scade riscul de a face infarct
Ceaiul verde:
- Similar cu ceaiul alb, trece printr-o prelucrare ușor mai îndelungată.
- Frunzele sunt tratate termic (prăjite în tigăi sau la abur fierbinte) pentru a opri oxidarea.
- Culoare verde, gălbuie.
- Aromă lejeră, subtilă, blândă, cu tentă vegetală, dar poate fi și bogat, ușor astringent, cu parfum de nuci prăjite, în funcție de proveniența ceaiului și de tipul de prelucrare, măcinare, ambalare.
Ceaiul negru:
- Cel mai îndelung proces de prelucrare, cu o oxidare totală (cu câteva excepții, precum ceaiul negru Darjeeling, care nu are nevoie decât de o semi-oxidare datorită climatului regiunii).
- Culoare întunecată, maroniu închis sau nuanțe roșiatice.
- Gust intens, poate aduce aminte de aroma de cafea.
- Arome de malț (ceaiul Assam), note florale și fructate (Darjeeling), note de ciocolată (Ceylon).
