ziuaconstanta.ro
Bărbații sunt ingroziti de triada formata din Valentine’s Day, 1 si 8 Martie si nu stiu cu ce avion sa mai vină la usa femeilor. Treaba e simpla: femeile isi doresc respect.
Respect simplu – Fara fundita, fara inimioara si fara sclipici.
Campania care a rulat acum cativa ani #Multumescpentruflori a ilustrat minunat aceasta idee, scrie andreearaicu.ro. Mesaje precum “cu o floare nu cumperi iertare”, “o zi pretuita, un an umilita” au pictat tabloul real al atator femei din Romania, mai bine ca orice alta felicitare cu sclipici. “Florile nu pot scuza incadrarea in tipare si clisee care jignesc, in stereotipuri simpliste care transforma corpul femeii intr-un abtibild sexy sau diform, intr-un modelaj supus presiunii dietei, accesorizarii, Barbie-zarii. Femeile nu sunt corpuri pentru fantasmele altora!”.
CITEȘTE ȘI: ATENŢIE! Reguli stricte de 8 Martie, pentru bărbaţi şi femei: Ce flori se oferă şi ce este interzis
Eu sunt aici ca sa reamintesc, de cate ori e nevoie, aceasta idee, si sa gasim impreuna solutii pentru a ne asigura ca egalitatea (in drepturi, obligatii, familie, societate si simtiri) trece de la deziderat la realitate. Romanii au memorie si fitil scurt. Asta stim. Asa ca, din cand in cand, mai ales cu asemenea ocazii dedicate femeii, e bine sa recapitulam.
Concluzia este ca nu, femeile nu vor o pereche de pantofi sau o geanta noua, daca in schimb trebuie sa se imbrace cu ce vrea daruitorul sau sa taca din gura, dimineata, pentru ca partenerul e ciufut.
La fel, nu-si doresc o cina romantica, daca tot ele trebuie sa aleaga locatia si sa se gandeasca la asta. Numai la “ce mancam azi” se gandesc mamele.
Nu vor sa le fie teama ca maine o sa fie tratate altfel daca il refuza.
Nu vor intalniri romantice daca barbatul are impresia ca la sfarsitul serii i se datoreaza ceva pentru ca a achitat nota.
Nu vor complimente intr-o societate in care e normal sa fie fluierate pe strada sau sa care spray-uri paralizante in geanta pentru o plimbare in parc. Nu vor sa treaca pe partea cealalta cand vad un grup de barbati adunati la bloc.
Anna Jarvis e femeia responsabila cu sarbatorirea mondiala a mamei. Ea a pornit in 1908 o petitie pentru a-si onora propria mama, fosta invatatorare si ingrijitoare a ranitilor celui de-al doilea Razboi Mondial.
In 1914 a devenit sarbatore oficiala si numai 6 ani mai tarziu devenise o isterie comerciala de prost gust, inundata de felicitari si campanii de promovare. Aceeasi Anna Jarvis a pornit un nou demers continuat pana la sfarsitul vietii cu dorinta de a aboli sarbatoarea pe care ea a creat-o. “Sarlatani, banditi, pirati, rapitori si termite care, cu a lor lacomie, au stirbit una dintre cele mai fine, nobile si autentice dintre celebrari” – asta declara ea despre industria care castiga bani frumos de ziua mamei.
CITEȘTE ȘI: 8 Martie: Ce o face pe Mama să fie așa de specială?
Mamele si-ar dori o recunoastere “la locul de munca”, constanta si sincera, care nu vorbeste numai despre bucuriile de a fi parinte, ci si de greutati, emotii, dureri si incercari.
Iar daca toata munca asta fenomenala e interpretata ca fiind o datorie, o “treaba de-a femeii”, care trebuie “sa taca si sa faca”, “sa stea la cratita”, “sa creasca copii” si sa “vada de gospodarie”, sa nu va inchipuiti ca un cadou o sa schimbe ceva pentru ele.
Cu modul in care te vezi in oglinda, cu felul in care iti expui ideile, cu fricile pe care nu le mai ascunzi, cu nevoile pe care nu le mai negociezi, cu tacerea pe care decizi sa nu o practici.
Cu maniera in care-ti cresti fetita, ca sa devina independenta, in orice domeniu pe care va vrea sa-l domine absolut, si baietelul, ca sa te asiguri ca o sa fie un sustinator si iubitor de femei puternice.