Uleiul de măsline grecesc, „aurul lichid“, aşa cum îl numea Homer, este considerat cel mai bun ulei de măsline din lume. Atunci când are anumiţi parametri (în special aciditatea) el devine un adevărat medicament. Pentru a profita de proprietăţile lui, trebuie să ţinem cont de câţiva factori atunci când îl cumpărăm.
Grecii antici consumau ulei de măsline pentru o viaţă sănătoasă şi lungă: fie ca aliment, fie ca tratament pentru piele şi păr. Şi astăzi, măslinele şi uleiul de măsline sunt elemente de bază în gastronomia din Grecia şi nu numai. Uleiul de măsline grecesc este exportat şi consumat în toată lumea şi experţii în gastronomie îl consideră cel mai bun din lume.
În 1951, arheologul grec Panagiotis Anagnostopoulos a ajuns la concluzia că în Creta au fost cultivaţi pentru prima oară măslini, în urmă cu 3.500 de ani.
Uleiul de măsline extravirgin reprezintă 80% din producţia de ulei de măsline în Grecia. În Grecia există măslini cu vârste de câteva sute de ani, care produc încă măsline folosite pentru fabricarea uleiului. Astfel, uleiul de măsline produs aici prezintă toate caracteristicile specifice solului şi climei, elemente care îi dau gustul unic.
Bogat şi aromat, uleiul de măsline grecesc este produs – în majoritate – din măsline verzi. Culoarea, aroma şi aroma variază şi depind de următorii factori: soiul măslinelor, solul în care sunt cultivaţi arborii, precum şi de condiţiile de mediu şi climatice (care sunt vitale).
Recoltarea se face în perioada septembrie-decembrie, iar timpul de la recoltare până la procesare este esenţial. Nu trebuie să treacă mai mult de 16 ore între cele două etape, întrucât măslinele încep să se oxideze.
Extravirgin sau virgin?
Uleiul produs din măsline verzi este picant şi, atunci când e de foarte bună calitate, îşi schimbă culoarea: la lumină artificială e verzui, în lumină naturală e galben-auriu, potrivit clickpentrufemei.ro.
Uleiul de măsline extravirgin este categoria de cea mai înaltă calitate. Din punct de vedere organoleptic, nu prezintă defecte şi are o aromă fructată. Nivelul de aciditate nu trebuie să depăşească 0,8 %.Uleiurile care au o aciditate de 0,5% sunt considerate medicament şi pot fi consumate dimineaţa, pe stomacul gol (20 ml).
Uleiul de măsline virgin poate avea anumite defecte senzoriale, dar la un nivel foarte scăzut. Nivelul de aciditate este cuprins între 0,8% şi 2 %.
Uleiul de măsline lampant este un ulei de măsline virgin de calitate inferioară, cu o aciditate mai mare de 2%, care nu are o aromă fructată şi prezintă deficienţe senzoriale substanţiale. Uleiul de măsline lampant nu este destinat comercializării cu amănuntul. Este utilizat în scopuri industriale.
Uleiul de măsline produs din măsline verzi este amar şi picant şi nu este destinat prelucrării termice, se foloseşte crud, în salate, peste brânzeturi, legume etc. Odată gătit, îşi pierde toată aroma şi proprietăţile. Uleiul de măsline produs din măsline negre este preferat de chefi pentru gătit.
Cei mai mari „duşmani“ ai uleiului de măsline
Cei mai mari „duşmani“ ai uleiului de măsline sunt căldura şi lumina. De aceea, acesta trebuie păstrat în locuri răcoroase, în sticle închise etanş. De preferat sticle mate, de culoare albă, pentru că albul resipnge lumina, nu sticle transparente, nici verzi sau maro.
CITEȘTE ȘI: Unul din cele mai sănătoase uleiuri: Are grijă de inima ta și accelerează vindecarea rănilor
Spre deosebire de vin, uleiul de măsline nu este mai bun cu vârsta, dimpotrivă. Acesta trebuie consumat în cel mult 26 de luni de la data producerii. Nu expiră în acest termen, dar îşi pierde proprităţile nutritive. Din păcate, nu mulţi producători trec pe recipient data producţiei, ci doar pe cea de expirare.
Un studiu recent a arătat că un consum regulat de ulei de măsline extravirgin ajută la prevenirea bolii Alzheimer.
