drnashcares.com
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună, care acționează afectând atât articulațiile, cât și alte organe și sisteme.
Poliartrita reumatoidă are un caracter cronic, și, cu toate că simptomele vin și pleacă, boală se agravează în timp și nu dispare de la sine niciodată. Tratamentul precoce și agresiv este cheia pentru a ușura sau a încetini progresia poliartritei reumatoide.
Boala este mult mai frecventă la femei și la persoanele care au în familie rude de grad apropiat diagnosticate cu această formă de artrită. Factorii declanșatori ai poliartritei reumatoide sunt, în principiu, genetici. Deși se discută și rolul infecțiilor în apariția bolii, acest fapt nu a fost încă concret demonstrat științific.
Inflamația la nivelul capsulei articulare duce la erodarea progresivă a cartilajului articular, ducând la durere intensă și deformarea specifică a mâinilor de poliartrită reumatoidă (mâna în Z, degete în gât de lebădă, degete în butonieră), potrivit doc.ro. Durerea, inflamația și rigiditatea (redoarea) matinală sunt caracteristicile de bazate ale poliartritei reumatoide observate la examenul clinic, în baza cărora medicul reumatolog poate orienta diagnosticul și poate cere investigațiile necesare.
Poliartrita reumatoidă apare la persoanele adulte, între 35 și 50 de ani, dar poate apărea și la copiii sub 17 ani, caz în care poartă numele de artrită reumatoidă juvenilă sau artrită idiopatică juvenilă (se numește idiopatică deoarece nu se cunoaște cu exactitate factorul care produce boala).
La pacientele însărcinate care au poliartrită reumatoidă, în 80% dintre cazuri boala cunoaște o ameliorare. De obicei, poliartrita reumatoidă se reactivează și apare puseul de boală după nașterea copilului. Cauzele pentru care se întâmplă acest lucru sunt încă neclare, potrivit oamenilor de știință.
Semnele și simptomele poliartritei reumatoide pot fi articulațiile sensibile, calde la atingere, umflate, redoarea, adică înțepenirea articulațiilor, care de obicei este mai intensă dimineața la trezire și după perioadele de inactivitate, oboseala, febra și scăderea în greutate.
CITEȘTE ȘI: Cunoașterea grupei de sânge te ajută să știi de ce fel de boli autoimune ai putea ajunge să suferi/ STUDIU
La debut, poliartrita reumatoidă tinde să afecteze articulațiile mai mici mai întâi, în special articulațiile care fac legătura între degetele de la mâini și picioare. Pe măsură ce boala progresează, simptomele se extind către încheieturile mâinilor, genunchi, glezne, coate, șolduri și umeri. În cele mai multe cazuri, simptomele apar la aceleași articulații, de pe ambele părți ale corpului.
Un procent semnificativ dintre pacienții care au poliartrită reumatoidă se confruntă și cu semne și simptome care nu implică articulațiile, adică manifestări extraarticulare. Astfel, poliartrita reumatoidă poate afecta structuri precum pielea, ochii, plămânii, inima, rinichii, glandele salivare, țesuturile nervilor, măduva osoasă și vasele de sânge.
E bine de reținut că semnele și simptomele poliartritei reumatoide pot să varieze ca severitate și pot să apară și să dispară de la sine. Perioadele în care boala este activă, numite puseuri, alternează cu perioadele în care poliartrita reumatoidă intră în remisiune relativă, adică atunci când durerea și tumefacția (umflarea țesuturilor) dispar sau se atenuează. În timp, însă, poliartrita reumatoidă poate duce la deformarea articulațiilor, iar acestea își modifică aspectul.
După cum spuneam, principalele simptome ale poliartritei reumatoide sunt durerea și redoarea articulațiilor. Înainte ca aceste simptome să apară, este posibil că persoana afectată să se confrunte cu alt gen de simptome, care pot fi considerate niște semnale de alarmă timpurii, care indică o problemă și anume:
Persoana afectată se simte extrem de obosită, lipsită de energie și este posibil să se simtă chiar deprimată.
Inflamația asociată cu poliartrita reumatoidă poate face ca pacienții să nu se simtă bine, să aibă stări febrile, chiar dacă temperatura corpului e doar foarte puțin crescută.
Poliartrita reumatoidă poate fi precedată de scăderea în greutate – este vorba de pierderea inexplicabilă și neintenționată în greutate, care este un efect indirect al inflamației.
Acest semn timpuriu al poliartritei reumatoide poate să apară la una sau două dintre articulațiile mici, cel mai adesea la degete. Senzația poate dura câteva zile.
Un semn precoce tipic poliartritei reumatoide este sensibilitatea articulațiilor, care afectează mâinile și picioarele.
Acest tip de durere apare la degete, încheieturile mâinilor și la picioare și este un semn timpuriu al poliartritei reumatoide.
Tot un semn tipic al poliartritei reumatoide sunt articulațiile care arată de parcă ar fi neobișnuit de umflate, este vorba de articulațiile mâinilor și picioarelor.
Inflamația din articulații le poate face să capete un aspect diferit, acestea devenind roșii la culoare. Decolorarea pielii din jurul articulațiilor mâinilor și picioarelor este un semn al poliartritei reumatoide.
Senzația de căldură la atingerea articulațiilor este cauzată de inflamație și poate fi un semn precoce al poliartritei reumatoide.
Dacă ți se pare că te confrunți cu unele dintre simptomele poliartritei reumatoide, pentru un diagnostic corect e indicat mergi cât mai curând la un medic reumatolog.
Practica clinică actuală, precum și marea majoritate a studiilor publicate se concentrează pe capacitatea anumitor tratamente de a gestiona afecțiunea la persoanele care deja au dezvoltat-o sau de a preveni agravarea bolii la pacienții cu boală stabilită și clasificabilă.
Identificarea unei faze preclinice a dezvoltării poliartritei reumatoide și o înțelegere tot mai mare a istoriei naturale și a mecanismelor dezvoltării bolii de către cercetători și medici, precum și potențialele intervenții preventive duc la speranța că această boală ar putea fi prevenită în viitorul apropiat.
Deocamdată, având în vedere că fumatul este un factor de risc pentru poliartrita reumatoidă, evitarea acestui obicei nociv sau renunțarea la fumat ar putea scădea riscul de a dezvolta boala. În plus, o cantitate adecvată de calciu și vitamina D ar putea ajuta la păstrarea pe termen lung a sănătății oaselor.
Calciul se poate obține printr-un consum moderat de lactate, sardine cu tot cu oase, spanac, tofu, fasole, iar vitamina D atât prin expunerea la soare, cât și din alimente precum pește gras (hering, sardine, macrou, somon), ouă și ciuperci. Dacă există o carență în organism, medicul poate recomanda un supliment alimentar cu calciu și vitamina D.