Studii recente au aratat faptul ca grasimea acumulata la nivelul taliei poate determina complicatii ale ficatului gras nonalcoolic mai severe decat obezitatea.
Ficatul gras este o afectiune reprezentata prin acumularea de tesut gras la nivel hepatic. In unele cazuri, aceasta acumulare de grasime poate duce, in timp, la inflamatia ficatului si, alteori, chiar si la ciroza hepatica, complicatie care determina incapacitatea ficatului de a functiona normal, potrivit doc.ro.
Ficatul gras este o afectiune frecventa la pacientii care sufera de obezitate, avand o prevalenta de aproape 80% la acestia. In timp, duce la diabet zaharat si hipertensiune arteriala. Insa un procent din pacientii cu ficat gras nu sunt obezi, ei avand chiar o greutate normala. Astfel, s-a dorit sa se afle daca pacientii cu ficat gras care au acumulare de grasime la nivelul taliei au un risc mai mare ca ficatul gras sa progreseze spre complicatii diagnostice decat la cei cu obezitate.
CITEŞTE ŞI: Medicii trag un semnal de ALARMĂ: Cauzele mai puţin cunoscute ale bolilor de ficat
Au fost evaluati peste 300 de pacienti avand ficat gras confirmat prin biopsie hepatica. Subiectii au fost impartiti in categorii, in functie de indicele de masa corporala (IMC), circumferinta taliei si cantitatea de grasime de la nivel abdominal.
S-a concluzionat faptul ca pacientii care aveau o circumferinta a taliei de peste 90-105 cm, barbati sau femei, erau mai predispusi spre a dezvolta sindrom metabolic (combinatia dintre diabet zaharat, hipertensiune arteriala si obezitate), a dezvolta placi de aterom (depozite de grasime) la nivelul vaselor de sange si, ulterior, fibroza hepatica, comparativ cu pacientii obezi suferind de aceeasi afectiune, ficatul gras. Aceste concluzii se aplicau chiar si in cazul pacientilor cu greutate normala.
Astfel, masurand circumferinta taliei si nu doar evaluand greutatea – utilizand combinatia dintre indicele de masa corporala si masurarea circumferintei taliei, putem detecta pacientii cu risc pentru complicatii ulterioare ale ficatului gras.
Combaterea bolii de ficat gras nonalcoolic prin modificari la nivelul dietei
Scaderea in greutate, sportul si adoptarea unei alimentatii sanatoase sunt singurele metode eficiente in combaterea steatozei hepatice. Din pacate, nu exista un tratament medicamentos care sa vindece aceasta boala, ceea ce inseamna ca pacientul trebuie sa isi schimbe stilul de viata pentru a combate boala de ficat gras.
Scaderea in greutate poate fi facuta cu ajutorul dietei, dar si al sportului. Un studiu facut pe un esantion de adulti supraponderali a dovedit faptul ca reducerea aportului caloric zilnic cu 500 de calorii duce la o scadere in greutate de cel putin 8% pe o perioada de 3 luni. Scaderea in greutate nu reduce numai depozitele de grasime de la nivelul ficatului, ci estompeaza si rezistenta la insulina.
In ceea ce priveste dieta, pacientul diagnosticat cu boala de ficat gras nonalcoolic trebuie sa renunte la carbohidratii rafinati. Dieta mediteraneana este ideala pentru pacientii care sufera de steatoza hepatica, aceasta dieta bazandu-se pe alimente sanatoase, bogate in grasimi benefice si sarace din punct de vedere al caloriilor.
CITEŞTE ŞI: Știai ce efect are cafeaua asupra ficatului? Care sunt aliații unui ficat sănătos
Pe langa limitarea caloriilor si a carbohidratilor rafinati, pacientul poate respecta si urmatoarele recomandari pentru reducerea depozitelor de grasime de la nivelul ficatului:
Consumul de grasimi mononesaturate – studiile facute in domeniu arata ca alimentele bogate in acizi grasi, precum uleiul de masline sau nucile, stimuleaza reducerea depozitelor de grasime de la nivelul ficatului.
Ceaiul verde contine antioxidanti care reduc inflamatia, precum si acumularile de grasimi de la nivelul ficatului. Fa-ti un obicei din a bea zilnic cel putin o ceasca de ceai verde.
Fibrele solubile trebuie, de asemenea, introduse in dieta pacientului cu boala de ficat gras. Un studiu a aratat ca 10-14 grame de fibre solubile pe zi reduc grasimea de la nivelul ficatului, scad enzimele hepatice si maresc sensibilitatea la insulina.
