Cele mai multe dintre afecțiunile specifice copilăriei sunt boli virale. Copiii sunt primii expuși pentru că sistemul lor imunitar este în formare, iar în absența vaccinurilor nu au anticorpi care le-ar putea oferi protecție. Totodată, cele mai multe dintre bolile copilăriei trec în 7-14 zile, doar cu tratament simptomatic și de obicei nu lasă urme. Și totuși, sunt virusuri care rămân în stare latentă în organism, iar în situații prielnice (oboseală, slăbiciune, boli asociate, stres) se reactivează, generând afecțiuni severe.
Varicela sau vărsatul de vânt
Infecția cu virusul varicelo-zosterian provoacă varicelă copiilor. Boala este considerată a fi specifică perioadei copilăriei, iar în prezent incidența infecției este scăzută, pe de o parte, pentru că există imunizare prin vaccin, pe de alta, pentru că prezența virusului este din ce în ce mai rară, fără ca boala în sine să fie eradicată.
După ce infecția este depășită, virusul varicelo-zosterian rămâne în organism în stare latentă și se poate reactiva atunci când contextul este favorabil. Prin reactivare, apare zona zoster. Este tot o afecțiune virală, de data aceasta localizată pe traseul unui nerv. Factorii favorizanți sunt un sistem imunitar slăbit, boli autoimune dobândite, stresul, alte maladii cronice (diabet, cancer, HIV). Zona zoster nu este contagioasă, se manifestă la suprafața pielii, cu o zonă unde se formează pustule. Boala este însă extrem de dureroasă, durerea fiind intensă, profundă și localizată pe traseul nervului afectat, iar această fază acută, dureroasă poate dura săptămâni sau uneori chiar ani, în cazul în care nu este tratată corespunzător de la primele semne, potrivit libertateapentrufemei.ro.
CITEȘTE ȘI: Fii atent la aceste indicii! Care sunt bolile de care ar putea suferi copiii toamna
Mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului
Mononucleoza este provocată de virusul Epstein-Barr (EBV), care este unul dintre cele mai larg răspândite virusuri umane din lume. EBV face parte din familia foarte diversă a virusurilor herpetice și se transmite prin fluidele din corp, cel mai des prin salivă, de unde și titulatura de „boală a sărutului”. Persoanele infectate sunt contagioase, fără niciun fel de simptome, pentru perioade foarte mari de timp, de ordinul săptămânilor, uneori al lunilor, de unde și răspândirea foarte mare a infecției. Forma acută se manifestă prin febră, gât și ganglioni inflamați, dureri musculare, cefalee, dar poate duce la afectarea ficatului și a splinei și, uneori, la erupții cutanate.
După faza acută a bolii, virusul rămâne latent în organism pentru toată viața, iar o situație propice (stres, surmenaj, alte boli asociate) poate reactiva virusul. Se consideră că unele afecțiuni hepatice și splenice ale adultului sunt efecte ale EBV reactivat. Cert este că splina va avea toată viața o sensibilitate crescută, iar riscul rupturilor splenice, urmate de hemoragii masive și colaps, este mare la cei care au trecut prin infecția cu EBV. De asemenea, unele afecțiuni maligne ale ficatului și splinei au drept factor declanșator mononucleoza.
Efecte pe termen lung ale pojarului
Cea mai infecțioasă afecțiune virală a copilăriei, pojarul sau rujeola, este provocată de virusul Morbillivirus, care se transmite foarte ușor pe cale aeriană, prin tuse sau strănut. Foarte rezistent în mediu, poate contamina și prin atingerea suprafețelor și, uneori, poate duce la complicații. Înainte de existența vaccinului, boala afecta aproape fiecare copil, frecvent luând manifestări agresive. După apariția vaccinului, virulența a scăzut, iar manifestările bolii s-au diminuat. Ca orice altă afecțiune virală, nu are un tratament specific. Infecția primară se vindecă în 7-10 zile și lasă o imunitate solidă.
Cu toate acestea, deși nu există demonstrată o latență a virusului în organism, la mult timp după vindecare poate apărea o boală severă a creierului, incurabilă, care produce sechele și poate duce la deces prematur. Este vorba despre panencefalita subacută sclerozantă (PESS). Boala are patru stadii de evoluție, cu simptome care pot fi confundate, inițial, cu o gripă, dar care ulterior se manifestă ca o afecțiune cerebrală și duce la pierderea vederii și blocarea centrilor respiratori.
Acestea nu sunt singurele afecțiuni care ne urmăresc toată viața în urma infecțiilor virale, deși sunt deseori considerate ca fiind banale și „lecții” pentru sistemul imunitar. Oreionul, de exemplu, poate duce la afectarea ireversibilă a pancreasului (poate provoca chiar și diabet), testiculelor și ovarelor, fiind una dintre cauzele sterilității la bărbați și unor afecțiuni ovariene la femei. Hepatita B, deși inițial se vindecă, creează terenul propice pentru apariția unor afecțiuni severe ale ficatului, chiar și la zeci de ani după prima infecție.
Este dovedit că persoanele care sunt vaccinate împotriva acestor infecții virale nu fac prima infecție, iar, în consecință, riscul efectelor infecțiilor latente este eliminat. Este important de știut că reactivarea unor virusuri care ar putea fi prezenți în organism provoacă mereu afecțiuni mult mai grave decât forma primară a bolilor.
