Cât timp durează, de obicei, pentru ca ganglionii limfatici să nu mai fie măriți. Ganglionii limfatici măriți observați timp de mai puțin de două săptămâni sau mai mult de un an, fără o schimbare progresivă a dimensiunii lor, indică foarte rar un proces malign.
În cât timp mărimea ganglionilor limfatici se micșorează?
În mod normal, ganglionii limfatici se micșorează pe parcursul a câteva săptămâni sau luni. În anumite circumstanțe, un ganglion limfatic poate rămâne ușor mărit timp de mai mulți ani. În acest caz, creșterea sa nu reprezintă un motiv de îngrijorare.
Alarma ar trebui să fie cauzată de mărirea progresivă, inexplicabilă a ganglionilor limfatici pe parcursul a mai multor săptămâni.
Pentru a înțelege patogeneza limfadenopatiei, trebuie să știm că sistemul limfoid este o parte a sistemului imunitar care îndeplinește numeroase funcții. Ganglionul limfatic este un fel de filtru biologic care captează microorganismele patogene și celulele tumorale maligne.
Având în vedere creșterea ganglionilor limfatici din această poziție, este necesar să se răspundă la întrebarea: este creșterea ganglionilor limfatici rezultatul unei probleme locale sau este o reacție sistemică care implică alte organe limfoide? Astfel, o creștere a ganglionilor limfatici este un indicator al prezenței unui răspuns imunitar.
CITEȘTE ȘI: Ganglioni măriţi care se simt la palpare? Care poate fi motivul şi când este cazul să mergi la medic
Ce ar trebui să fie considerat normal pentru un ganglion limfatic?
Ganglionii limfatici normali au o consistență moale-elastică, în formă de fasole sau rotundă, cu o suprafață netedă, nedureroasă, moderat mobilă, nu fuzionează cu țesuturile înconjurătoare, pielea de deasupra lor nu este modificată.
Nu există o opinie generală cu privire la mărimea lor, dar practica arată că depinde mult de localizarea ganglionilor limfatici – cervicali superficiali, submaxilari, axilari – până la 1,5-2,0 cm, inghinali – până la 3 cm.
Dar există „zone de pericol” în care orice ganglion limfatic palpabil este suspect (de exemplu, regiunile supraclaviculare – pentru leziuni maligne, ganglionul limfatic ulnar – pentru felinoză (boala zgârieturii pisicii), regiunea axilară stângă la copiii sub 1 an – limfadenita BCG ( complicație după vaccinarea împotriva tuberculozei cu vaccinul cu tulpina Mycobacterium bovis BCG).
Pentru o evaluare unitară a stării ganglionilor limfatici de către diferiți specialiști (pediatru, hematolog, specialist în boli infecțioase etc.), este necesar să se utilizeze o caracteristică general acceptată care să permită evaluarea următoarelor puncte:
1. Localizarea ganglionilor limfatici măriți
Denumirea grupului și natura leziunii (unilaterală sau bilaterală).
2. Dimensiunile și formele ganglionilor limfatici
Valoarea este descrisă doar în unități metrice – centimetri sau milimetri. Ganglionul limfatic are două mărimi – transversală și longitudinală, de aceea se determină forma ganglionului limfatic – rotundă, când mărimea longitudinală este egală cu cea transversală (se poate preciza o singură mărime – diametrul), sau ovală, când mărimea longitudinală este mai mare decât cea transversală (se indică ambele mărimi).
3. Cantitatea
Dacă în fiecare grup nu se palpează mai mult de 2 ganglioni limfatici, atunci se acceptă să vorbim de ganglioni limfatici unici, dacă se palpează 3 sau mai mulți, atunci vorbim de ganglioni limfatici multipli.
4. Consistența
Ganglionul limfatic poate fi elastic, dens, moale, se indică prezența fluctuației. 5. Durerea – se determină în repaus și în timpul palpării.
6. Conexiunea cu țesuturile înconjurătoare
Ganglionii limfatici normali nu sunt fuzionați între ei și cu țesuturile înconjurătoare, sunt mobili.
7. Starea pielii de deasupra ganglionilor limfatici este posibilă
Hiperemia, umflarea (simptome de inflamație), prezența unei rețele venoase (indică un flux sanguin de derivație suplimentar, care este tipic unui proces specific), severitatea rețelei capilare (care însoțește focarele cronice de infecție) , fistule.
8. Prezența sindromului de compresie
Comprimarea trunchiurilor venoase mari, în principal a venei cave superioare – sindromul venei cave superioare; comprimarea traheei și a bronhiilor mari – tuse și dificultăți de respirație; presiune asupra esofagului – disfagie (afectarea trecerii alimentelor).
Este necesar să se examineze și alte organe limfoide (inelul limfofaringian Waldeer, ficatul și splina, timusul). Studiul acestor organe oferă o perspectivă asupra prezenței unui proces sistemic. Ganglionii limfatici pot fi împărțiți în superficiali (periferici) și profunzi, potrivit actualno.com.
Pentru examinarea unui copil sănătos și bolnav, cele mai accesibile sunt numeroasele grupuri de ganglioni limfatici periferici localizați în țesutul adipos subcutanat, de-a lungul mușchilor și al vaselor mari.
Se disting următoarele zone (zone, regiuni) ale ganglionilor limfatici periferici:
- cervicală – formată din grupurile de ganglioni limfatici submandibulari, cervicali, supraclaviculari, postauriculari, occipitali;
- axilară – grupul de ganglioni limfatici axilari;
- cotală (cubitală) – un grup de ganglioni limfatici cubitali;
- toracică – grupuri de ganglioni limfatici de-a lungul marginii mușchiului mare pectoral;
- inghinală – un grup de ganglioni limfatici inghinali;
- poplitee – un grup de ganglioni limfatici popliteeni.
