Când Eddie Jaku a fost arestat de naziști și internat în lagarul de concentrare de la Buchenwald, iar apoi la Auschwitz, avea doar 18 ani. Venise acasă pentru aniversarea a două decenii de căsătorie a părinților săi, pe care nu-i mai văzuse de ani. În tot acest timp, studiase sub nume fals – pentru că evreii nu mai puteau urma școli – inginerie mecanică.
Fără să știe că în celălalt capăt al Leipzigului sinagogile ardeau, tânărul s-a culcat imediat ce a ajuns în casa părintească, obosit după un drum cu trenul de 9 ore. Locuința pustie, în care era închisă cățelușa teckel a familiei era totuși un lucru straniu.
La 5 dimineața, ușa a fost spartă de 10 naziști, tânărul a fost smuls din pat, bătut îngrozitor, iar unul dintre soldați i-a tăiat mâneca pijamalei și i-a scrijelit pe braț svastica cu vârful cuțitului. Când cățelușa a sărit să-și apere stăpânul, a fost înjunghiată cu capătul baionetei. „Ein Juden Hund! Câine evreu”, a exclamat agresorul.
Pe 9 spre 10 noiembrie 1938, în Noaptea de Cristal sau Noaptea Sticlei Sparte, Leipzig devenise un oraș asediat de ură. Organizația paramilitară nazistă Cămășile brune a dezlănțuit violențe greu de imaginat și nimeni nu a făcut nimic să-i oprească, scrie adevarul.ro.
CITEȘTE ȘI: Fericirea nu trebuie să fie o iluzie: Lucrurile mărunte, dovedite științific, care ne înseninează viața
”Cel mai fericit de pe Pământ”
În Cel mai fericit om de pe Pământ, bestseller lansat de Eddie Jaku la vârsta de 100 de ani, autorul povestește ce au însemnat cei 7 ani de detenție în lagărele morții. Detaliile sunt surprinzătoare, dincolo de imaginație și fără să poată primi vreo explicație coerentă. De altfel, Eddie Jaku mărturisea că, după ce a fost martorul unor asemenea atrocități și a observat în ce abisuri ale urii poate coborî ființa umană, ani la rând l-a frământat o singură întrebare: „De ce?“
Despre Eddie Jaku se spune că este supraviețuitor de la Auschwitz, deși sintagma poate nu e cea mai exactă, pentru că el nu numai că a supraviețuit, ci a învins.
Pe lângă faptul că înregistrează un episod istoric dureros, memoriile sale sunt un tratat despre fericire. Despre cum să trăiești frumos, cum să faci să te vindeci de cicatricile urii și, mai mult de atât, să te deschizi spre oameni, să le întinzi mâna și să-i iubești.
O astfel de lume și-a dorit Eddie Jaku să lase moștenire urmașilor săi. Iată 3 lecții despre fericire desprinse din volumul său de memorii și perfect valabile și în lumea de azi.
Când mintea te ține prizonier al suferinței…
„Există supraviețuitori care îți spun că lumea asta e rea, că toți oamenii au răul în ei, supraviețuitori care nu găsesc nicio bucurie în viață. Acești oameni încă nu au fost eliberați. Poate că trupurile lor distruse au ieșit din lagăre acum șaptezeci și cinci de ani, dar inimile lor zdrobite au rămas acolo”, scrie Eddie Jaku.
Autorul recunoaște că și el a avut perioade foarte grele în primii ani după ieșirea din lagăr și chiar după ce s-a căsătorit: „Nu eram un om fericit. Ca să fiu sincer, nu știam de ce mai eram în viață sau dacă voiam cu adevărat să trăiesc”. Însă, în timp, a înțeles că eliberarea fizică din lagăr era doar începutul. Ea trebuia urmată și de o eliberare a minții.
Fericirea este un act de voință imposibil de realizat atât timp cât omul poartă povara suferinței. „…am avut nevoie de mulți ani să-mi dau seama că atât timp cât încă port frica și durerea în suflet, nu voi fi liber cu adevărat”. Eddie Jaku s-a ambiționat să le demonstreze naziștilor și tuturor oamenilor care urăsc că nu au dreptate. Iubirea și generozitatea au capacitatea de vindecare și reprezintă cele mai simple moduri de a atinge fericirea.
Viața pe care a dus-o Eddie Jaku după eliberarea din lagăr reprezintă o pledoarie vie în acest sens.
Dragostea este cel mai bun medicament
Deși unele răni sufletești sunt atât de adânci încât par imposibil de vindecat, dragostea s-a dovedit a fi cel mai bun medicament și în cazul acestora. A constatat pe propria piele Eddie Jaku, în momentul când s-a născut primul său fiu.
Deținutul care la Auschwitz nu mai avea nici măcar un nume, ci era o simplă cifră tatuată pe braț, bătut, înfometat, ținut în frig, torturat și muncit până la epuizare, nu spera să supraviețuiască, darămite să primească șansa la o viață normală. „Când l-am ținut prima dată în brațe pe fiul meu cel mare, Michael, a fost un miracol. În clipa aceea, inima mi s-a vindecat și fericirea m-a cuprins ca niciodată până atunci. Începând cu acea zi, mi-am dat seama că sunt cel mai norocos om de pe pământ. Am făcut promisiunea că, începând cu ziua aceea și până la sfârșitul vieții, voi fi fericit, politicos, binevoitor și amabil. Voi zâmbi. Din clipa aceea, am devenit un om mai bun. Acesta a fost cel mai eficient medicament pe care l-am putut primi: frumoasa mea soție și copilul meu”, mărturisește el.
CITEȘTE ȘI: TOP 5 obiceiuri nocive: Cum ne stricăm singuri fericirea și ne umplem de negativism
Fericirea se învață!
„Dacă zâmbești, lumea zâmbește odată cu tine” e de părere Eddie Jaku, deși tot el afirmă că viața nu înseamnă numai zile fericite, ci și unele extrem de grele. Cu toate acestea, simplul fapt de a fi în viață este dătător de nădejde.
„Trebuie să-ți amintești că ai norocul de a fi în viață — cu toții avem acest noroc. Fiecare răsuflare este un dar. Viața este frumoasă dacă o lași să fie astfel. Fericirea se află în mâinile tale”. Și chiar dacă uneori sunt mai multe lacrimi decât zâmbete, cel care lucrează constant la fericirea sa va reuși.
„Iată ce-am învățat! Fericirea nu pică din cer, ea se află în mâinile tale. Fericirea vine din tine și de la oamenii pe care îi iubești. Iar dacă ești sănătos și fericit, ești milionar. Și fericirea este singurul lucru din lume care se dublează de fiecare dată când o împarți cu alții. Soția mea îmi dublează fericirea. Prietenia mea cu Kurt mi-a dublat fericirea. Cât despre tine, noul meu prieten? Sper că și fericirea ta se va dubla”, mai spune Eddie Jaku în volumul său de memorii.
