Leuşteanul este o plantă europeană, descoperită şi folosită pentru prima dată în bazinul Mării Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei şi al Franţei de astăzi. Pe lângă utilitările sale în bucătărie, ca plantă aromatică, studiile ştiinţifice au arătat că în frunzele verzi ale acestei plante se ascund adevărate comori de sănătate, capabile să vindece boli diverse.
Leuşteanul are acţiune antiinflamatorie, antibacteriană, antiparazitară, antivirală, antifungică, stimulează funcţia hepato-biliară, acţiune tonic-aperitivă, creşte pofta de mâncare, diuretică, combate steatoza ficatului, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea, neurotonic, uşor anticoagulant, sedativ, hipotensiv, efect expectorant în afecţiuni respiratorii, antiinflamator, emolient şi cicatrizant la nivelul pielii în afecţiuni cutanate.
Cele mai importante utilizări terapeutice ale frunzelor proaspete de leuştean ar fi în curăţirea organismului, pentru asta este indicat să se ţină o cură de minimum 2 săptămâni, cu suc de leuştean. Acesta se obţine prin mixarea unei mâini de frunze proaspete, la care se adăugă 100 ml de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
În probleme de digestie, se mestecă 1-2 frunze proaspete de leuştean, înainte şi după masă. Acestea sunt un excelent tonic stomacal, care creşte secreţia de sucuri digestive, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo şi hiper-acide, diskineziei biliare. Efectele sale sunt puternice şi imediate. De asemenea, frunzele proaspete de leuştean, consumate ca atare, au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv.
Este un adjuvant în cazul unor probleme legate de piele, contra tulburărilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freaca zona afectată cu frunze proaspete şi zdrobite de leuştean. Aplicaţia durează cinci minute şi se repetă de două ori pe zi, vreme de o săptămână. Pe timpul tratamentului pielea NU se expune la soare, pentru că pot apărea arsuri. Efectele sunt excepţionale şi în cazul petelor care apar în contact cu diverse substanţe chimice.
Contra reacţiilor alergice la nivelul pielii, se toacă mărunt câteva frunze proaspete, se învelesc într-un tifon şi se aplică pe locul afectat, unde se lasă aproximativ de o oră. Are efecte antihistaminice directe, diminuează inflamaţia, calmează mâncărimile. Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, se striveşte o mână de frunze proaspete şi se aplică pe locul afectat, unde se ţin vreme de minimum o oră. Această aplicaţie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infecţia şi grăbeşte refacerea ţesuturilor distruse.
