Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să găsească metode de a păstra hrana cât mai mult timp. Datorită încercărilor și căutărilor strămoșilor noștri, avem astăzi posibilitatea de a păstra mâncarea mai mult timp prin diferite metode de conservare, majoritatea descoperite accidental.
CITEȘTE ȘI: Murături pentru iarnă: Gogoșari cu conopidă
Descoperă 5 metode sigure de conservare a alimentelor
Aceste aparent mici descoperiri au avut, de fapt, un impact colosal asupra evoluției noastre ca civilizație. Omenirea a trecut de la cultura de tip nomad, în care populațiile erau nevoite să călătorească tot timpul anului spre diferite zone în căutarea resurselor sezoniere, la culturi sedentare, care au permis construirea de așezări și comunități stabile. Și asta, in mare parte, deoarece au descoperit că fructele, peștele și carnea pot fi conservate pentru consumul ulterior prin diferite tehnici precum:
- Deshidratarea- Prin Orientul Mijlociu și Îndepărtat, în zonele aride, alimentele erau uscate la soare încă de-acum 12.000 de ani. Știința din spate este foarte simplă: scăderea umidității până la nivelul la care nu mai au loc procese chimice și microbiologice – adică nu se mai dezvoltă bacterii, microorganisme, microdăunători – și alimentele se păstrează timp îndelungat. Asta nu înseamnă că putem să uscăm pastrama de berbecuț pe balconul apartamentului. Să nu uităm că vorbim despre un aer și un climat nu doar foarte fierbinte, ci și foarte uscat.
- Fermentarea- Poate cea mai norocoasă descoperire a lumii a fost atunci când cineva (nu dăm nume – nu că n-am vrea, dar nu e nicăieri consemnat ) a uitat afară, în ploaie, niște semințe de orz care s-au transformat ușor-ușor în… bere! Alții spun că ceva similar s-a petrecut cu niște must din struguri care a fermentat. Cel puțin așa cred istoricii că s-a întâmplat. Fermentația alcoolică, responsabilă cu buna dispoziție, se datorează unor microorganisme oportuniste care tranformă în alcool zaharurile și alți carbohidrați din fructe, legume și cereale. Cam pe același proces se bazează și fermentația acetică (oțetul) și fermentația lactică (iaurt, brânzeturi). Unii antropologi consideră că oamenii au început să cultive orz pentru producerea berii încă de acum 10.000 de ani. Pentru proprietățile sale hrănitoare (și amețitoare), berea era considerată un dar de la zei.
Descoperă 5 metode sigure de conservare a alimentelor
3. Murarea- Sau conservarea alimentelor în oțet cu sare. Ziceam mai sus că oțetul este și el copilul fermentației acetice – un proces natural de fermentare a vinului, berii sau sucului de mere. Murarea este un proces mult mai rapid decât fermentarea, având deja acidul care face toată treaba – oțetul. Secole de-a rândul, fructele și legumele murate erau un mod perfect de a stăpâni foamea corăbierilor și călătorilor (fiind ușor de transportat), dar și a familiilor în lunile reci și lungi de iarnă. Murarea cu oțet îmbunătățește și valoarea nutrițională a mâncării prin introducerea vitaminei B creată de bacterii.
CITEȘTE ȘI: Dulceața de zmeură ca la mama acasă
4. Sărarea și afumarea- Sarea a fost și ea exploatată pentru efectul ei conservant încă din Antichitate. Originea fixă a acestui obicei de bun augur este pierdută în istorie, dar putem să-i apreciem pe contemporanii lui Homer (anul 850 î. Hr.) pentru că-și conservau carnea prin sărare. Sarea de mare sau sarea gemă, în combinație cu deshidratarea cărnii, crea o minunăție de mâncare, ușor de transportat, simplu de păstrat, gustoasă și consistentă. Adesea uscarea se făcea prin afumare mai ales că multe dintre chimicalele prezente în fumul de lemn sunt conservanți naturali. Afumarea adaugă, după cum știm, și o aromă inconfundabilă.
5. Gemuri și dulcețuri- În îndepărtata Antichitate, fructele păstrate în miere erau ceva uzual. În Grecia se amestecau gutui cu miere, apoi erau uscate și păstrate în vase de lut. În Roma au învățat rapid că pot fierbe gutuile împreună cu mierea, obținând astfel o consistență mai solidă și un desert senzațional. De-aici până la zahărul din trestie de zahăr n-a mai fost decât un pas.
