Pierderea mirosului și/sau a gustului, parțială sau totală, este un simptom des întâlnit la pacienții COVID-19 și printre principalele semne distinctive ale acestei boli, în comparație cu o gripă sau răceală obișnuită.
Având în vedere că recăpătarea acestor simțuri poate dura câteva săptămâni, experții în sănătate încurajează practicarea unor exerciții de miros, care ar putea ajuta în redobândirea simțurilor mai repede. Cercetările sunt încă la început, dar rezultatele sunt promițătoare, așa încât acest tip de exerciții merită încercate.
Există mai mulți termeni medicali utilizați pentru a descrie disfuncțiile asociate cu simțul mirosului, și anume parosmie, hiposmie sau anosmie. Parosmia, după cum am precizat mai devreme, este termenul umbrelă pentru disfuncțiile ce pot afecta simțul mirosului unei persoane. Așadar, cineva cu parosmie poate detecta mirosurile, dar la o intensitate mai mică sau poate simți numai anumite mirosuri.
Acest tip de disfuncție poate apărea după o boală, un accident sau poate fi înnăscut. Modificările asupra simțului mirosului pot fi permanente sau temporare.
Hiposmia se referă strict la incapacitatea unei persoane de a simți, în întregime, mirosurile din jur, în timp ce anosmia se referă la incapacitatea de a detecta anumite tipuri de miros. Aceasta poate fi temporară sau permanentă și reprezintă simptomul principal al bolii COVID-19, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Hiposmia poate apărea și în urma altor tipuri de infecții virale sau accidente la nivel cranian, potrivit doc.ro.
Potrivit unui studiu1 recent, o serie de exerciții specific de miros pot reactiva acest simț la pacienții aflați în recuperare după infecția respiratorie COVID-19 sau alte afecțiuni. Studiul a fost publicat în jurnalul The Laryngoscope, iar oamenii de știință au analizat date preluate de la 153 de pacienți din Germania care au suferit, în perioada 2008-2018, de disfuncție olfactivă post-infecțioasă în urma anumitor afecțiuni.
Pacienții au primit kit-uri de antrenare a mirosului care au constat în diferite produse cu arome intense, cum ar fi eucalipt, trandafir, ciocolată, lavandă, cafea, lămâie, căpșuni, scorțișoară și cimbru. Participanții au fost testați initial, pentru a li se evalua intensitatea simțului mirosului și, din nou, după șase luni de exerciții de miros.
CITEȘTE ȘI: Toni Grecu, după ce a scăpat de Covid: ”Cea mai mare dramă, dar și cea mai mare comedie pe care am trăit-o!”
În urma acestui experiment, cercetătorii au obținut rezultate promițătoare, participanții manifestând o îmbunătățire în capacitatea de a mirosi. Persoanele cu parosmie, o disfuncție a simțului mirosului, prin care persoana în cauză are simțul mirosului foarte puțin sau deloc dezvoltat, alături de cei vârstnici au manifestat, de asemenea, îmbunătățiri.
Concluzia autorilor studiului este că antrenarea mirosului poate duce la accelerarea procesului de redobândire al acestui simț, prin stimularea abilității de a identifica mirosuri diferite și a face distincția între ele.
Exercițiile de miros se referă la practicarea expunerii repetate a unui pacient la diferite tipuri de arome, în încercarea de a-i stimula capacitatea de a detecta mirosurile din jur. Deși, în prezent, încă nu se cunoaște exact mecanismul din spatele acestui tip de exerciții, cercetătorii sunt de părere că ele sunt strâns legate de abilitatea unică de regenerare a nervului olfactiv.
Nervul olfactiv este, de fapt, o pereche de nervi cranieni care transmit informații de la receptorii de miros, din nas, către creier. Se presupune că expunerea repetată la mirosuri poate promova capacitatea neurogenerativă a celulelor din zona nasului, responsabile pentru miros. Acestea, la rândul lor, pot susține procesul de reparare a nervilor olfactivi deteriorați.
Exercițiile de miros ar putea, potrivit cercetătorilor, chiar și să îmbunătățească activitatea cerebrală în ansamblu. Acest fenomen se datorează unui proces complex la care pacienții ce practică exerciții de miros sunt supuși.
Așadar, prin aceste exerciții, pacienții sunt, de obicei, rugați să încerce să miroasă anumite obiecte și să se gândească, în acel timp, la felul în care ar putea mirosi acel obiect. La fiecare ședință, se încearcă arome diferite, pentru a varia paleta de mirosuri și a crește complexitatea exercițiului.
Autorii studiului sus-amintit recomandă practicarea acestor exerciții de două ori pe zi. La fiecare repriză se vor folosi patru arome diferite, iar fiecare aroma va fi mirosită pentru circa 30 de secunde. Pentru persoanele cu probleme de miros înnăscute sau foarte vechi, exercițiile ar trebui practicate minim patru luni.
Oamenii de știință amintesc, însă, că nu există un standard stabilit, în momentul de față, în ceea ce privește practicarea acestor exerciții, iar recomandările lor sunt concepute în baza cercetării empirice. De asemenea, deși în cercetările existente s-au folosit diferite tipuri de arome, există informație relevantă cu privire la eficacitatea obiectelor cu mirosuri din categoriile aromatică, fructată și florală.
În prezent, eficiența exercițiilor de miros este încă dezbătută. Există studii de tip double-blind, care sugerează o îmbunătățire în redobândirea simțului mirosului, în timp, fără niciun tip de exercițiu în acest sens.
De asemenea, este de reținut că majoritatea studiilor efectuate pe exerciții de miros nu sunt double-blind, adică participanții la studiu sunt conștienți că exercițiile sunt pentru redobândirea mirosului. Așadar, nu există un control total asupra diferențelor de performanță, de la un pacient la altul, cee ace poate afecta calitatea concluziilor raportate.
CITEȘTE ȘI: COVID-19: Care este categoria de vârstă responsabilă cu răspândirea virusului/ STUDIU
Deși există încă multe întrebări fără răspuns, cert este că exercițiile de miros au îmbunătățit calitatea vieții unor pacienți și sunt lipsite de riscuri sau reacții adverse, motiv pentru care merită încercate.
Nu în ultimul rând, cercetătorii recomandă aceste exerciții deoarece pot oferi un prilej bun de practicare a puterii de concentrare și a imaginației, eforturi care au un impact pozitiv asupra funcțiilor cognitive și a activității cerebrale, în ansamblu. Așadar, chiar și cei care nu pot simți deloc mirosurile din jur, pot obține beneficii în urma câtorva minute pe zi petrecute în efortul de a simți anumite arome.