Nu cred că există un singur om pe această planetă care să nu se fi trezit măcar o dată în viața lui și să nu devasteze frigiderul. Pe mine recunosc că mă apucă un pic mai des și indiferent că este ora 1 sau 3 dimineața, mă reped tot în ciocolată, înghețată sau napolitanele copilului. Să vă mai spun că uneori înfulec pe nerăsusflate vreo felie de pizza sau niște cartofi prăjiți rămași de seara? Nu vă mai zic că sigur filmul ăsta vă este cunoscut tuturor.
Ei bine, este deja regulă că atunci când nu poți dormi, îți vine să ronțăi precum termitele toate chestiile nesănătoase. Dar m-am întrebat mereu ce legătură este între epuizarea din lipsa somnului şi junk food? Răspunsul provine din istoria evoluţiei noastre, din acele momente străvechi când oamenii săpau după tuberculi cu amidon, culegeau fructe de pădure dulci şi vânau peşti.
Mai simplu spus, lipsa somnului declanşează instincte arhaice care ne fac să tânjim după alimente bogate în calorii, dulci şi grase. „Evolutiv vorbind, a fost ceva extraordinar să ai constant o masă bogată în carbohidraţi, cu un conţinut ridicat de grăsimi, pentru că nu aveai aceste lucruri tot timpul”, a explicat Eric Hanlon, neurolog la “University of Chicago Sleep, Health and Metabolism Center”, scrie portalul ”Ce se întâmplă, doctore?”.
„Este o realizare a umanităţii, am reuşit să avem oricând mâncare sau mâncare bogată în grăsimi saturate şi bogată în carbohidraţi”, a continuat Hanlon. „Iar creierul nostru nu a evoluat la fel de repede ca alegerile alimentare care au devenit disponibile”.
Citește și: Aditivii alimentari. Categorii. Ce reprezintă fiecare și cât de periculos e
Explicațiile savanților
Este posibil să fi auzit despre cei doi hormoni care ne controlează dorinţa de a mânca: leptina şi ghrelinul.”Le spun mereu pacienţilor mei sa se gândească la ei pornind de la prima lor literă”, a spus specialistul in somn, Dr. Raj Dasgupta, directorul asociat al programului de la Sleep Medicine Fellowship at Keck Medicine of USC.
„L” din leptină înseamnă “loss” – pierdere: suprimă pofta de mâncare şi, prin urmare, contribuie la pierderea în greutate”. „G-ul” din ghrelin reprezintă “gain” – câştig: acest hormon cu acţiune rapidă creşte foamea şi duce la creşterea în greutate”. Când eşti nedormit cercetările arată că nivelurile de ghrelin cresc, în timp ce leptina se duce în jos. Rezultatul este o creştere a foamei.
Dar mâncarea este mâncare, deci nu explică de ce dorim bomboane în loc de morcovi. Pentru a răspunde, trebuie să ne îndreptăm atenţia către un alt sistem al corpului: sistemul endocannabinoid. Sarcina sa este să ne menţină corpul în homeostază sau echilibru şi reglează totul, de la somn la apetit până la inflamaţii, durere şi multe altele.
Ce legătură are acest sistem cu mâncarea? Endocannabinoizii se leagă de aceiaşi receptori ca şi ingredientul activ din marijuana, receptori care declanşează adesea o dorinţă bruscă şi puternică de a mânca. Ştim că se pot infuza endocannabinoizi în anumite regiuni ale creierului animalelor şi să îi facă să mănânce. Vor mânca lucruri specifice, lucruri mai gustoase. Vor alege zaharoza în loc de zaharină, în ciuda faptului că, teoretic, ambele au gust la fel, dar zaharoza are mai mulţi carbohidraţi.
Cercetătorii cred acum că ar putea fi sistemul endocannabinoid acela care declanşează poftele noastre pentru alimente grase, pline de amidon şi zaharuri. La fel ca în cazul leptinei şi ghrelinei, privarea de somn pare să înrăutăţească lucrurile.
