Omul primitiv a mancat intotdeauna atunci cand a avut ocazia sa intre in posesia a ceva comestibil. Ca era vorba despre radacini, fructe, frunze sau, foarte rar, vanat, mancarea era o binefacere si era consumata complet. Dat fiind ca se dobandea greu, omul nu se gandea niciodata daca nu cumva este prea multa. Sau daca nu cumva il ingrasa…
Metabolismul uman a fost adaptat mai ales pentru conditii de lipsa a alimentelor, de foame. De aceea, alimentele dense caloric, adica bogate in carbohidrati si grasimi, erau cele mai agreate. In prezent, desi stilul nostru de viata nu are nimic in comun cu cel al primelor hominide, schimbari majore in preferintele alimentare nu exista. Foamea si ruda ei moderna, apetitul, sunt prezente, la fel si inclinatia pentru alimentul gras si dulce. Nu e vorba despre dependente, ci doar de vocea speciei, care ne sopteste ca zaharul si grasimea sunt fix ceea ce ne trebuie, pentru ca au calorii. Organismul nu s-a lamurit inca de faptul ca mancarea este disponibila oricand, oricum. Si nici ca traiul sedentar ne face sa ne ferim de mancarea densa caloric.
Apetitul compenseaza frustrarile
La tot acest tablou oarecum descurajant, se adauga faptul ca prea putin mai mancam astazi de foame. ”Mancam mai ales din cauza apetitului, a poftelor care, de cele mai multe ori, au alta motivatie decat pur si simplu necesitatea de a aduce corpului calorii cu care sa functioneze. Apetitul este ruda psihologica a foamei si ne face deservicii. Ati observat ca va puteti reduce mult aportul alimentar daca mancati numai de foame? A critica, insa, pofta de mancare, a incerca sa ne punem de-a curmezisul unor comportamente cu radacini metabolice adanci este nu numai inutil, dar si ineficient”, susține Dr. Corina-Aurelia Zugravu, specialist igiena alimentatiei si nutritie.
CITEȘTE ȘI: Ce mașini au preferat europenii în 2017. Trendul auto în 2018
Cu foamea nu te poti juca. Tocmai de aceea, singurele diete care au succes sunt cele care reusesc sa tina sub control aceasta forta. Pe de alta parte, mancarea este o recompensa la indemana tuturor. De la omul primitiv incoace, un pranz satisfacator, cu multe lipide si zaharuri, este urmat de o senzatie de bunastare mediata de opioide endogene, care compenseaza frustrarile din viata personala sau profesionala.
Variatiile hormonale si apetitul
In foame, apetit, satietate intervin si hormonii. De la primul ciclu menstrual, fetele observa ca exista perioade cand pofta de mancare, mai ales de dulce, creste. Substratul este, probabil, jocul variatiei hormonale, desi studiile stiintifice efectuate in acest sens nu au dovedit nimic concret. Asa cum nici poftele din timpul perioadei de graviditate nu par a avea un substrat real. Ceea ce face ca multi medici sa le puna pe seama psihicului influentat de contextul maternitatii. Totusi, si poftele din sarcina, si variatiile de apetit din timpul ciclului menstrual exista si este putin probabil ca explicatia sa fie in totalitate de ordin psihogen.
CITEȘTE ȘI: Modificări de LEGE! Ce riscă şoferii care îi ŞICANEAZĂ pe alţi participanţi la trafic
Stresul influenteaza pofta de mancare
Si, de obicei, o influenteaza neuniform. Astfel, exista persoane care mananca in perioadele stresante mult mai mult decat ar fi cazul. Exista situatii de obezitate morbida, declansata pe o perioada de stres intens (de exemplu, moartea unei rude apropiate), caracterizata prin initierea unui aport alimentar exagerat, care a continuat in timp.
Cortizolul eliberat in perioadele de stres creste ingestia alimentara, prin actiunea sa directa sau prin influentarea altor verigi metabolice. Paradoxal, exista si persoane care, in situatii de stres, devin anorexice. Pofta de mancare dispare complet.
Apetitul nu are varsta
Cum variaza foamea, satietatea pe masura ce avansam pe drumul vietii? Nu exista dovezi stiintifice care sa arate variatii determinate de anii care trec. Din pacate. Si asta pentru ca rata metabolica scade cu varsta, metabolismul nostru incetinind. Deci, in mod clar, in timp, avem nevoie de ceva mai putine calorii. Apetitul nu pare sa fi aflat acest lucru. Daca adaugam si disponibilitatea mai mica pentru efort fizic, din cauze obiective sau subiective, avem inca un motiv sa nu ne bucuram ca apetitul nu… imbatraneste.
Doamnele trec printr-o alta grea incercare hormonala, menopauza, care poate fi si ea insotita de un spor ponderal. Acesta nu este consecinta unor dereglari hormonale, ci a metabolismului incetinit, care nu este in acord cu pofta de mancare, ramasa neschimbata.
CITEȘTE ȘI: Pastilele efervescente NU trebuie luate prea des, ne AVERTIZEAZĂ medicii
De retinut! Alimentatia trebuie sa ofere nutrientii necesari
La varste si mai inaintate, apetitul are toate sansele sa scada, mai ales ca urmare a scaderii secretiilor digestive, a diminuarii simturilor legate de evaluarea organoleptica a alimentelor (gust, miros) si din cauza eventualelor sindroame depresive. De aceea, trebuie sa fim atenti ca ingestia alimentara scazuta sa nu duca la un aport necorespunzator de nutrienti. Cu toate acestea, un lucru este clar: apetitul intact este intotdeauna asociat cu o stare buna de sanatate, pe cand apetitul scazut si anorexia sunt intotdeauna semnale de alarma pentru boli uneori serioase.
Semne subtile ale tulburarilor alimentare
Pofta de mancare, foamea ne insotesc pe parcursul intregii vieti si sunt oglinda evolutiei noastre, a psihicului si a metabolismului nostru. Sunt conectate atat cu stresul sau incercarile prin care trecem, cat si cu nevoile metabolice uzuale.
