Mancatul pe fond nervos poate fi prevenit in copilarie. Mancarea nu este o suzeta, o distractie, o jucarie, o recompensa, o mituire sau un substitut pentru disciplina. Pentru francezi, acest lucru pare de la sine inteles. Alimentele au doar rolul de a hrani organismul, si nu de a suplini nevoie emotionale. In schimb, pentru multi dintre noi, ceilalti, mancatul pe fond nervos devine o obisnuinta. Cum putem schimba lucrurile?
Mancatul emotional incepe in copilarie, si tot in copilarie poate fi prevenit sau stopat. Copilaria este o perioada flexibila, in care multe obiceiuri inca pot fi corectate, cel putin in aspecte precum emotiile si disciplina. Trebuie sa devenim constienti ca mancatul pe fond emotional (care mai tarziu poate usor devia catre mancatul compulsiv) este un fenomen considerat „normal”, care se deruleaza de la sine, fara sa atraga atentia parintilor. Mancatul emotional slabeste mult firea umana, face rau copilului, iar noi nu ne dorim sa ii facem rau copilului nostru. Si totusi, ii obisnuim pe copii sa manance pe fond emotional: tot noi, parintii. Cum facem asta?
Mancatul pe fond nervos: Unde gresesc parintii?
In cartea ei, ”French Kids Eat Everything”, Karen Le Billon recunoaste cum ea obisnuia sa le ofere copiilor „ceva bun”, atunci cand acestia nu aveau rabdare, cand erau obositi ori plangaciosi. Multi parinti procedeaza astfel si multi copii ajung sa invete ca starile de nemultumire, disconfort, nerabdare, la fel ca lipsa de atentie, se ”regleaza” prin alimentatie.
ATENȚIE la lămâile din supermarket! Pot fi periculoase pentru sănătate
Avertisment fără precedent: Măslinele înnegrite artificial pot produce CANCER gastric
Parintii vesnic grabiti sau distrasi risca sa abuzeze de aceasta tehnica. Dezavantajul cel mai evident si masurabil are in vedere calitatea alimentatiei. Se instaleaza in alimentatia copilului un ciclu vicios: alimentele care aduc compensatie emotionala (de regula, dulciuri, snacks-uri, produse de patiserie si mancare fast-food) acopera mare parte din mesele de peste zi ale copilului, oferindu-i prea putine ocazii de a ingera si alimente sanatoase. In schimb, copilul are toate sansele sa isi imbolnaveasca organismul, susține psihologul Eva Pirosca.
Totodata, alimentele mentionate mai sus formeaza preferinte alimentare, care cu mare greutate se vor schimba la maturitate (DACA se vor mai schimba). Pentru ca apetitul nu a avut ocazia, inca din copilarie, de a fi stimulat de salate, legume, linte, carne usoara si branza saraca in grasimi. Din contra, copilul este supus unui atac aproape troian asupra sanatatii sale.
CITEȘTE ȘI: SECRETELE din prânzul francezilor
Mancatul pe fond nervos: Ce stiu parintii francezi?
Parintii francezi stiu aceleasi lucruri ca oricare alti parinti, despre mancatul pe fond nervos. Poate avantajul lor este ca ei traiesc diferit obiceiul de a se hrani, pe ei si familiile lor. Pentru francezi, a manca este un gest simbolic, si nu doar un fapt concret. Cum asa?
Ei stiu ca mancarea poate fi folosita ca raspuns la nevoile emotionale, nu fiziologice, ale copilului. Cand se plictisesc, copiii se pot intoarce catre mancare. Cand se simt singuri, viitorii adulti vor cauta mancare, in loc de companie. Daca sunt obositi, copiii mananca ceva dulce, in loc sa traga un pui de somn. Viitorii adulti vor intelege, prin relaxare, ca a venit timpul sa rontaie ceva. Daca se supara, copiii mananca ceva bun. Viitorii adulti isi vor ”inghiti” supararea, mancand ceva.
Copiii francezi sunt altfel programati, din punct de vedere alimentar. La fel ca parintii lor, rareori apeleaza la mancatul pe fond nervos, nenutritiv, emotional. Ei au un respect fata de mancare, pe care parintii li-l cultiva de mici. Cum fac asta?
Mancatul pe fond nervos: Cum sa il evitam?
1. Parintii si copiii francezi ne invata ca asezatul si servitul mesei reprezinta un ceremonial, in adevaratul sens al cuvantului. De vreme ce mancatul este in esenta social, si nu un simplu act alimentar, merita intreaga atentie. Nu ne mira, atunci, ca mancatul pe fond nervos nici nu mai are cum sa apara. Unde sa se dezvolte mancatul pe fond nervos, in mijlocul familiei care isi distribuie clar sarcinile, cand vine ora mesei?
Cum ar arăta Carla’s Dreams în realitate. Solistul şi-ar fi respectat promisiunea de a-şi arăta faţa
Care sunt cele mai bune alimente pentru a scăpa RAPID de celulită
Copiii intind fata de masa, intotdeauna curata si de obicei calcata. Fata de masa nu lipseste niciodata, fie pranz sau cina. Fiecare membru distribuie tacamuri, servetele, farfurii si aseaza mancarea. Familia se aseaza la masa si servitul propriu-zis incepe in acelasi timp pentru toti membrii, care se asteapta unul pe altul.
Pare demodat sa punem masa in acest fel? Se poate. Dar efectul asupra copiilor, dupa cum mentioneaza si autoarea, este universal.
Obisnuiti de mici cu ritualul de a aseza masa, copiii actioneaza de parca „un strain in uniforma” a aparut in cadrul usii: sunt eficienti, bine-voitori si ascultatori. La acest ceremonial contribuie si regulile frantuzesti vizavi de cum se mananca.
Astfel ca mancatul pe fond nervos este usor de prevenit. Nu mancam niciodata stand in picioare, sau din mers, ori in masina. Nu mancam nici atunci cand punem rufele in masina de spalat sau in timp ce ne deplasam catre dulapul de alimente, pentru a verifica daca trebuie cumparata sare. Mancam numai la masa. Si numai dupa ce toata lumea se aduna la masa. Abia dupa ce fiecare membru este servit si se aude semnalul „Pofta buna!”, copiii francezi iau prima lingura de supa.
2. Atunci cand mesele reprezinta intotdeauna o ocazie de a socializa, mancatul pe fond nervos nu are premisele sa se instaleze. Francezii nu mananca niciodata in singuratata, fie acasa, fie la serviciu, daca au cu cine altcineva sa se aseze la masa. Si de vreme de mancarea frantuzeasca are un gust delicios, ora mesei ii imbie cu usurinta pe oameni, inclusiv pe copii.
Alimentele care te ajută la ALBIREA dinților
Află ce STIL VESTIMENTAR ți se potrivește în funcție de zodie
Care este temperatura ideală de COACERE a diferitelor preparate
3. In Franta, planificarea alimentelor pentru masa primeste o importanta deosebita si un timp pe masura. Aici, nu se merge in supermarket, ci mai ales in piata. In piata, toate articolele sunt noi, iar diversificarea este mare. Prin urmare, in orice moment ai merge, gasesti alimente proaspete. De altfel, vanzatorii de legume, peste si carne, te intreaba, inainte de a te servi, cand anume planuiesti sa consumi acel aliment, la care masa. Asa incat sa iti aleaga cel mai potrivit articol: cel mai copt sau cel mai proaspat.
In consecinta, alegerea si cumpararea alimentelor pentru mancatul in familie este un adevarat proces. Necesita rabdare, atentie si sa iti faca placere. La fel si prepararea lor. Copiii francezi invata ca au pe mana ceva pretios, care va adce bucurie si va spori sanatatea familiei. Aici, mancatul pe fond nervos nu prea are unde sa incapa.
4. Mancarea este o sursa de placere. Dar nu pentru ca este oferita ca recompensa, ca „ceva bun” atunci cand copilul este suparat. Asa ceva nu se intampla, de obicei, in familiile francezilor. Placerea de a manca provine din calitatea alimntelor care formeaza masa. Mancarea este o sursa de placere senzoriala. Parintii ii invata pe copii cum sa simta mancarea. Le ofera o educatie alimentara care se implica toate simturile. Intr-un astfel de „sol”, mancatul pe fond nervos are foarte putine sanse sa prinda radacini. Cum sa le insuflam copiilor acest lucru?
Parintii francezi folosesc cuvinte pentru a descrie mancarea si copiii invata sa faca acelasi lucru. In loc sa spunem „este bun” sau „nu-mi place”, incercam sa descriem senzatiile. „Este uscat / iute / condimentat / moale / crocant / tare” etc. Sa ii intrebam pe copii: Cum se simte pe limba ta? Cum simti cand inghiti?
Acest tip de educatie alimentara, care implica simturile (cum se simte, miroase, arata, cum suna, ce gust are mancarea) este cel mai potrivit si singurul accesibil copiilor mici. Abia dupa ce copiii cresc, vom aduce in aducatie partea nutritionala a alimentatiei.
Top 5 cure de DETOX. Alege-o pe care potrivită pentru tine!
Cămașa MAXI, una dintre tendințele de necontestat ale primăverii-verii 2017
TRUCURI/ Cum să cureţi cuptorul aragazului RAPID și fără bătăi de cap
5. Mancatul pe fond nervos apare atunci cand copiii se simt conditionati, fortati sau privati de mancare. Ei primesc un aliment delicios daca asculta sau castiga ceva si sunt pedepsiti cu retragerea acestuia, atunci cand nu asculta. Mancarea devine generatoare de emotii semnificative, care isi lasa amprenta asupra sufletului si creierului copilului.
Putem evita sa facilitam mancatul emotional la copii, tinand alimentatia in afara metodelor disciplinare. De exemplu, nu pedesim si nu amenintam, atunci cand vorbim despre mancare. Aplicam, mai bine, consecintele logice. Cel mai clar indiciu ca procedam corect este ca folosim cuvinte precum „dupa ce…, atunci”, si nu „daca… atunci”.
Formulari precum Dupa ce iti mananci legumele, mananci si desert. / Mai intai mancam mancare si apoi abia primim desert prezinta consecinte logice. In schimb, exprimari precum Daca nu-ti termini legumele, nu primesti desert / Mananca legumele sau altfel nu te atingi de desert, sunt amenintari sau constrangeri. Copilul este incurajat mai degraba sa urasca acele legume, din cauza carora nu ajunge el la alimentul delicios. Aliment pe care, de altfel, invata ca trebuie sa il procure in alte moduri decat la masa. Parintii francezi au dezvoltat aceasta secventialitate in alimentatie, neimpusa, ci naturala pentru copii: mai intai mancam una (mancarea), apoi alta (desertul). Cum au reusit? Prin repetitie si cu rabdare. La fiecare masa. In timp, pentru copiii, aceasta devine o rutina si un obicei alimentar si psihologic.
