O nouă metodă de detectare a minciunilor arată că mincinoșii care sunt obligați să facă mai multe lucruri în același timp în timpul interviului sunt mai ușor de detectat.
Minciuna consumă mai multă energie
Este bine documentat faptul că minciuna în timpul interviurilor consumă mai multă energie cognitivă decât spunerea adevărului. Un nou studiu realizat de Universitatea din Portsmouth a constatat că anchetatorii care au folosit această constatare în avantajul lor, cerându-i suspectului să îndeplinească o sarcină suplimentară, secundară, în timp ce era interogat, au avut mai multe șanse de a descoperi mincinoșii. Puterea cerebrală suplimentară necesară pentru a se concentra asupra unei sarcini secundare (alta decât minciuna) a fost deosebit de dificilă pentru mincinoși.
Sarcina secundară utilizată în acest experiment a fost aceea de a memora un număr de înmatriculare auto din șapte cifre. Sarcina secundară s-a dovedit a fi eficientă doar dacă mincinoșilor li s-a spus că este importantă.
CITEȘTE ȘI: Când cearta în cuplu e un semn bun: Cum este sudată relația
Profesorul Aldert Vrij, de la Departamentul de Psihologie al Universității din Portsmouth, care a conceput experimentul, a declarat: „În ultimii 15 ani am demonstrat că minciunile pot fi detectate printr-o abordare mai inteligentă decât a celor care le spun. Am demonstrat că acest lucru se poate realiza prin forțarea celor care spun minciuni să își împartă atenția între formularea unei declarații și o sarcină secundară.”
„Cercetările noastre au arătat că adevărurile și minciunile pot părea la fel de plauzibile, atâta timp cât mincinoșilor li se oferă o bună oportunitate de a se gândi la ce să spună. Atunci când oportunitatea de a se gândi devine mai redusă, adevărurile sună adesea mai plauzibil decât minciunile. În experimentul nostru, minciunile au sunat mai puțin plauzibile decât adevărurile, în special atunci când persoanele intervievate trebuiau să îndeplinească și o sarcină secundară și li s-a spus că această sarcină era importantă.”
Cei 164 de participanți la experiment au fost mai întâi rugați să își exprime nivelul de susținere sau de opoziție cu privire la diverse subiecte societale care erau în actualitate. Apoi au fost repartizați în mod aleatoriu într-un context de adevăr sau minciună și au fost intervievați cu privire la cele trei subiecte pe care le simțeau cel mai puternic. Cei care au spus adevărul au fost instruiți să își raporteze adevăratele opinii, în timp ce cei care au spus minciuna au fost instruiți să mintă cu privire la opiniile lor în timpul interviurilor.
Cei care au efectuat sarcina secundară au primit un număr de înmatriculare auto din șapte cifre și au fost instruiți să îl reamintească intervievatorului.
Participanților li s-a oferit posibilitatea de a se pregăti pentru interviu și li s-a spus că este important să fie cât mai convingători în timpul interviurilor, ceea ce a fost stimulat prin participarea la o tragere la sorți pentru un premiu.
Importanța folosirii unei sarcini secundare
Rezultatele au arătat că poveștile celor care spun minciuni au părut mai puțin plauzibile și mai puțin clare decât cele ale celor care spun adevărul, în special atunci când celor care spun minciuni li s-a dat sarcina secundară și li s-a spus că este importantă.
CITEȘTE ȘI: Manipulare emoțională: Cum îți dai seama când cineva vrea sa te controleze, potrivit terapeuților
Profesorul Vrij a declarat: „Modelul rezultatelor sugerează că introducerea unor sarcini secundare în cadrul unui interviu ar putea facilita detectarea minciunii, dar astfel de sarcini trebuie introduse cu atenție. Se pare că o sarcină secundară va fi eficientă doar dacă cei care spun minciuni nu o neglijează. Acest lucru poate fi realizat fie spunându-le persoanelor intervievate că sarcina secundară este importantă, așa cum s-a demonstrat în acest experiment, fie introducând o sarcină secundară care nu poate fi neglijată (cum ar fi prinderea unui obiect, ținerea unui obiect în aer sau conducerea unui simulator de mașină). Este puțin probabil ca sarcinile secundare care nu îndeplinesc aceste criterii să faciliteze detectarea minciunii.”
Cercetarea a fost publicată în International Journal of Psychology and Behaviour Analysis.
