Când vine vorba despre sare, toată lumea se gândeşte la ea ca la ceva nociv, care în mod sigur ne va face rău. Însă fără sare, sau mai bine zis, fără ionul de sodiu nu ar exista viaţa. Specialiştii explică unde se ascunde sodiul şi câtă sare putem consuma astfel încât să ne îmbolnăvim.
Sodiul are roluri esenţiale în organism
„Bun prieten cu apa, este responsabil în special de menţinerea volemiei şi a tensiunii arteriale, precum şi a reţinerii apei în celule. Însă, sodiul este implicat şi în transmiterea impulsurilor nervoase, în contracţia musculară, în contracţia muşchiului inimii, precum şi în absorbţia şi transportul glucozei, aminoacizilor sau clorului“, explică dr. Elena Tănase, medic specialist medicină internă, consultant de nutriţie la Clinica DigestMed, potrivit adevarul.ro.
Astfel, un nivel redus de sodiu va avea drept consecinţă scăderea tensiunii arteriale, cu stare de slăbiciune, oboseală, tahicardie, crampe musculare. Manifestările vor fi cu atât mai severe, cu cât deficitul este mai important, adaugă specialistul.
CITEȘTE ȘI: Cercetătorii fac dezvăluiri îngrijorătoare: S-a descoperit legătura între consumul de sare şi alergii
Excesul de sare este eliminat de rinichi. Mituri despre sare
Sodiul din alimentaţie este absorbit la nivel intestinal, într-o proporţie dependentă de ingestie. „Adică, dacă mâncăm mai mult, vom absorbi mai mult. În cazul unui aport crescut, îi va creşte concentraţia în sânge, declanşând reflexul de sete. Ingestia ulterioară a apei va fi urmată de normalizarea nivelului seric de sodiu.“
Eliminarea sodiului se face pe cale renală în proporţie de până la 95% şi implică mecanisme reglatorii complexe, în care funcţionalitatea normală a rinichiului joacă un rol esenţial.
„Adică un aport excesiv de sodiu poate fi, un timp, compensat în contextul unei funcţii renale normale. Însă aportul constant excesiv de sodiu, respectiv de sare, este fără îndoială implicat în apariţia hipertensiunii arteriale – în special la aşa numiţii sensibili la consumul de sare.“
Mai mult decât atât, atrage atenţia medicul, acest aport excesiv, constant, se asociază cu creşterea eliminării ionului de calciu, cu aparitia pietrelor la rinichi, şi în unele cazuri chiar cu apariţia osteoporozei.
Excesul de sare este un factor favorizant al obezităţii, independent de aportul caloric, şi există studii care îl citeaza ca factor proinflamator.
“ După cum se înţelege nu e bine nici prea mult, nici prea puţin. Ghidul American de nutriţie recomandă un aport zilnic de sodiu de 2.300 de miligrame, echivalentul a aproape 6 grame de sare – o linguriţă de sare. „Însă, mult mai frecvent, consumul de sare al populaţiei este cel puţin dublul acestei cantităţi recomandate. Când vorbim despre aportul de sodiu, acesta vine ca element conţinut în mod natural în alimente – neprocesate, plus ca element adăugat la procesarea sursei, în special prin adaosul de sare de bucătărie – clorura de sodiu.“
CITEȘTE ȘI: Important pentru sănătatea ta: Ce se întâmplă dacă înlocuieşti sarea obişnuită cu sare roz de Himalaya
Carnea neprocesată nu conţine sodiu. Mituri despre sare
Şi ca să ne facem o idee, carnea neprocesată conţine în mod natural în jur de 300-400 de miligrame de sodiu/100 de grame, pe când şunca presată ajunge la 1.500 miligrame/100 de grame, laptele dulce/iaurt are 50 de miligrame de sodiu/100 de grame, brânza proaspătă 30 de miligrame/100 de grame, pe când telemeaua ajunge la 1.500-2.000 de miligrame de sodiu/100 de grame.
Legumele au un aport variabil de la 10 miligrame/100 de grame, în cazul ciupercilor; până la 100 de miligrame/100 de grame când vorbim de morcov; cerealele au funcţie de produs-cantitate sub 50 de miligrame/100 de grame făinurile, până la 400-500 de miligrame/100 de grame, pâinea. Fructele au cantiate neglijabilă.
Un gram de sare de bucătărie aduce 400 de miligrame de sodiu. „Însă nu trebuie să uităm că sodiul se găseşte şi alte săruri adăugate în procesarea industrială, adică în glutamatul de sodiu, în benzoatul de sodiu sau nitraţii/nitriţii de sodiu, folosiţi alături de sare drept conservanţi sau aditivi alimentari. Sigur că acest aport va fi unul semnificativ sau nu funcţie de cantitatea şi frecvenţa cu care se consumă aceste preparate procesate.“
„Devine foarte uşor să fim excesivi cu aportul de sare“
Sarea de bucătărie pe lângă un excelent conservant al alimentelor, are propritetatea de a intensifica aroma preparatului gătit, adică dă savoare şi gust mâncării, fiind astfel foarte îndrăgită de majoritatea dintre noi.
„Însă, dacă stăm şi analizăm, o alimentaţie variată în produse naturale, aduce o parte semnificativă de sodiu, astfel încât devine foarte uşor să fim excesivi cu aportul de sare prin adăugarea la preparare. Aşa cum am precizat mai sus, o funcţie renală normală este, în general, capabilă să facă faţă unui aport crescut de sare pentru o vreme.
„Însă, în timp, pot apărea diverse afecţiuni secundar acestui aport excesiv. În plus, există categorii de pacienţi, în special cei cu boli hepatice şi renale, la care aportul de sare se limitează, iniţial sub forma recomandării de a nu mai adăuga sare la prepararea mâncării, şi ulterior, funcţie de gravitatea afecţiunii, se poate merge până la limitarea cantitativă a alimentelor care conţin, în mod natural, o cantitate mai mare de sodiu.“
CITEȘTE ȘI: Pericolul ascuns din sarea de masă. Ce NU scrie pe etichetă
În concluzie, avem nevoie de sare, însă trebuie să fim cu băgare de seamă la cantitate.
„Gândul că într-o zi putem mânca până la 6 grame de sare, adică ceva mai mult decât un plic de sare, poate fi liniştitor la prima vedere. Însă având în vedere că sodiul este prezent în mod natural în alimente, putem adăuga o cantitate de sare la prepararea lor însă nu foarte mare şi în niciun caz peste această cantitate nu are rost să mai adăugam în farfurie – aşa cum se întâmplă de multe ori“, conchide medicul.
