Boala Parkinson este o boală degenerativă, ceea ce înseamnă că partea afectată din creier se deteriorează progresiv. Până în prezent, se considera că boala Parkinson pornește din creier, pentru că simptomele acestei boli sunt, în mare parte, cauzate de dezechilibrul dopaminei. Noil studii arată arată că afecțiunea ar putea debuta în intestine. Această descoperire ar putea duce la o diagnosticare timpurie a bolii, precum și la dezvoltarea unor noi tratamente.
Boala Parkinson este cauzată de moartea neuronilor care produc dopamină. Dopamina este un neurotransmițător important al sistemului nervos, având un rol esențial în controlul motricității, al mișcărilor musculare. Dacă boala poate debuta cu un subtil tremur al uneia dintre mâini, în timp, acesta poate evolua în tremur accentuat, rigiditate a corpului sau chiar încetinirea mișcărilor. Expresivitatea dispare de pe chipul bolnavului de Parkinson, iar discursul acestuia devine greu de deslușit.
Ce legătură este între boala Parkinson și tulburările intestinale?
Un studiu realizat pe șoareci a scos la iveală legătura dintre boala Parkinson și intestine. Această legătură explică de ce persoanele care suferă de Parkinson se plâng de constipație și de alte tulburări digestive chiar și cu 10 ani înainte de a fi diagnosticate, potrivit doc.ro.
Cercetătorii au descoperit că există o legătură între flora intestinală și boala Parkinson, observând cu atenție modul în care se împrăștie în creier fibrele toxice alcătuite din substanța numită alfa-sinucleină. Dintr-un motiv neidentificat încă, aceste alfa-sinucleine, în cazul bolnavului de Parkinson, se unesc în formațiuni care atacă sistemul nervos central. Ceea ce au descoperit oamenii de știință recent este că aceste alfa-sinucleine se regăsesc și în intestine.
În urma studiului realizat pe șoareci, cercetătorii au concluzionat că flora intestinală ar putea elibera substanțe chimice care suprasolicită anumite părți din creier, ducând la apariția bolii Parkinson. Aceștia își propun însă să continue studiile înainte de a trage o concluzie clară.
Cercetările acestea ar putea duce la descoperirea unor noi scheme de tratament, mult mai eficiente, precum și la o diagnosticare timpurie, care ar crește șansele de succes ale tratamentului, îmbunătățind calitatea vieții bolnavilor. În prezent, nu există un tratament care să vindece boala Parkinson, ci doar medicație care estompează sau ușurează anumite simptome.
Nu se cunoaște cauza bolii Parkinson, dar se știu factorii de risc
Cauza exactă a bolii Parkinson nu a fost, până la acest moment, depistată, însă s-a descoperit că există anumiți factorii care favorizează apariția bolii:
Genele
Oamenii de știință au descoperit că există o serie de mutații genetice care determină predispoziția pentru această boală.
Factori care țin de mediu
Expunerea la anumite toxine (erbicide, pesticide etc.) crește riscul dezvoltării bolii Parkinson.
Vârsta
Tinerii au un risc foarte mic să dezvolte această boală. De regulă, Parkinson-ul se declanșează în jurul vârstei de 60 de ani.
Factorii ereditari
Dacă ai o rudă apropiată care suferă de această boală, ai un risc mai mare ca și tu să o dezvolți.
Genul
Bărbații sunt mai predispuși la Parkinson, în comparație cu femeile. Nu s-a descoperit încă o cauză pentru care riscul este mai mare la bărbați.
Complicațiile care ar putea apărea în cazul bolii Parkinson sunt următoarele:
- Dificultăți de gândire – problemele de natură cognitivă apar pe termen lung.
- Depresie și tulburări de natură emoțională – stările depresive, teama și anxietatea pot apărea ca o consecință a bolii Parkinson.
- Tulburări ale somnului – dificultățile la adormire, insomnia ori somnul agitat sunt posibile complicații ale acestei boli.
- Constipația cronică – boala Parkinson încetinește tractul digestiv.
Boala Parkinson încă nu este suficient de bine înțeleasă
Oamenii de știință spun că, chiar și la 200 de ani de la prima descriere a diagnosticului de boală Parkinson, există lacune substanțiale în înțelegerea mecanismelor de bază și a prezentării clinice complexe a acestei afecțiuni. Diagnosticul diferențial poate rămâne provocator, mai ales în stadiile incipiente ale bolii; încă lipsesc markerii de prognostic care să prezică traiectoria bolii, iar tratamentul rămâne simptomatic.
În consecință, strategiile pentru definirea conceptelor noi de tratament și îmbunătățirea acurateței diagnosticului în stadiile incipiente trebuie să țină cont de eterogenitatea clinică și etiologică a bolii Parkinson, spun savanții.
Această complexitate clinică definește fenotipurile bolii, care sunt reprezentate de o combinație variabilă de diferite simptome motorii și non-motorii și variază de la forme cu debut precoce cu progresie lentă a bolii și doar puține simptome axiale până la forme cu debut tardiv cu demență precoce și tulburări de mers.
Peste 40% dintre pacienții diagnosticați cu Parkinson au deja deficiență cognitivă ușoară
Simptomele non-motorii primesc din ce în ce mai multă atenție în diferențierea subtipurilor de boală, deoarece acestea pot precede diagnosticul cu ani buni. Afectarea cognitivă a câștigat din ce în ce mai mult interes pe măsură ce incidența cumulativă a demenței în boala Parkinson ajunge până la 80%. S-a demonstrat că 42,5% dintre pacienții cu Parkinson nou diagnosticați prezintă deja deficiență cognitivă ușoară, corelată cu o scădere a nivelurilor de Beta 42-amiloid și Beta 40-amiloid.
Deoarece deficiența cognitivă ușoară crește riscul de demență, sunt necesare mai multe date privind biomarkerii pentru tulburări cognitive pentru a permite predicții precise pentru demență. Sindroame parkinsoniene atipice rare, cum ar fi paralizia supranucleară progresivă, sindromul corticobazal sau atrofia sistemelor multiple reprezintă provocări obișnuite pentru diagnosticul diferențial bolii Parkinson, în special în stadiile incipiente ale bolii. Urmărirea pacientului este necesară mai multă vreme pentru a stabili cu siguranță diagnosticul.
CITEȘTE ȘI: ”Ibuprofenul” natural: Planta care poate trata cancerul, diabetul sau Parkinson
Este nevoie de biomarkeri care să sprijine evaluarea pacienților
Având în vedere faptul că evaluarea diagnosticului și progresiei bolii Parkinson se bazează în continuare în mod fundamental pe evaluarea clinică, așa cum este definită de către International Parkinson and Movement Disorders Society, necesitatea urgentă de biomarkeri care să susțină diagnosticul, progresia, evaluarea, răspunsul la terapie și, în final, distribuția specifică a subtipului a devenit evidentă.
Biomarkerii ar putea fi rezumați în general în 6 grupe: biomarkeri de diagnostic (inclusiv biomarkeri de diagnostic prodromal), precum și biomarkeri de boală în stadiu incipient, biomarkeri de progresie împreună cu biomarkeri de stadializare, biomarkeri terapeutici care reflectă răspunsul la tratament și biomarkeri de stratificare ca bază pentru cercetarea translațională și medicina de precizie cu scopul final de a implementa tratamente de modificare a bolii.
Cum se tratează boala Parkinson în prezent?
Medicamentele pentru boala Parkinson se împart în trei categorii: medicamente care cresc nivelul de dopamină din creier, medicamente care afectează alți neurotransmițători din organism pentru a ușura unele dintre simptomele bolii și medicamente care ajută la controlul simptomelor non-motorii ale bolii, adică simptomele care nu afectează mișcarea.
Piatra de temelie a terapiei pentru boala Parkinson este un medicament numit levodopa. Celulele nervoase pot folosi levodopa pentru a produce dopamină de care creierul bolnavului duce lipsă. De obicei, pacienților li se prescrie levodopa în combinație cu o altă substanță numită carbidopa.
