SANATATE

Retenția urinară sau golirea incompletă a vezicii urinare: Cum se manifestă și care e tratamentul potrivit

Retenția urinară este o afecțiune în care vezica urinară nu se golește complet sau deloc atunci când urinezi.

Vezica ta este ca un rezervor de stocare a urinei. Rinchii absorb din sânge substanţele toxice din urină, pe care organismul le produce în urma metabolizării alimentelor. Odată filtrată, urina se deplasează în vezica urinară unde așteaptă până când este timpul să treacă prin uretra și să iasă din corp.

Retenția urinară poate fi acută sau cronică. Retenția urinară acută (bruscă) înseamnă că apare rapid și este o urgență medicală. Retenția urinară cronică înseamnă că ai avut această afecțiune pentru o perioadă mai lungă de timp.

Simptome retenția urinară

Simptomele pot diferi ușor pentru retenția urinară acută și cronică.

Retenția acută de urină este o urgență medicală care poate apărea din cauza blocării totale a uretrei sau a unei alte părți a sistemului urinar. Simptomele includ:

  • incapacitate totală de a urina (s-ar putea să simți că ai nevoie la toaletă, dar să nu reușești deloc să urinezi când încerci);
  • nevoie intensă de a urina sau senzația că vezica urinară este plină;
  • umflare sau durere în zona stomacului (durere sau disconfort severe în abdomenul inferior din cauza faptului că vezica urinară continuă să se extindă și să exercite presiune asupra nervilor și țesuturilor din jur);
  • în unele cazuri, simptome specifice unei infecții urinare, precum febră sau frisoane.

Unii pacienți nu observă niciun simptom de retenție urinară până când nu dezvoltă incontinență, potrivit doc.ro. Persoanele care au incontinență inexplicabilă ar trebui, așadar, să consulte medicul!

CITEȘTE ȘI: Nu știi cât de importantă e până nu o pierzi! Cum să îți păstrezi sănătatea vezicii urinare

Retenția urinară cronică apare atunci când poți urina, dar nu se scurge toată urina din vezică. În timp, urina rămasă în vezică se poate acumula și te poate expune acelor toxine pe care corpul tău le-ar fi elibera în mod obișnuit.

În timp, retenția urinară cronică poate provoca și complicații. Este important să consulți un medic dacă ai simptome, precum:

  • urinezi de mai mult de opt ori pe zi și adesea simți că trebuie să mergi urgent la toaletă;
  • dificultate la urinare;
  • necesitatea de a te forța pentru a urina;
  • când urinezi, fluxul de urină este neregulat, slab sau se oprește înainte de a simți că s-a scurs tot;
  • chiar și la scurt timp după ce urinezi, simți nevoia să mergi din nou la toaletă;
  • urinezi, de regulă, de câteva ori în timpul nopții;
  • unele scurgeri din vezica urinară, în timpul zilei;
  • incontinență urinară imperioasă, când simți nevoia bruscă de a urina; vezica urinară se contractă atunci când nu ar trebui, provocând o scurgeri involuntare de urină prin mușchii sfincterului care țin vezica urinară închisă;
  • nu ești întotdeauna sigur dacă vezica urinară este plină și dacă trebuie să urinezi;
  • simți adesea un oarecare disconfort în zona șoldului sau ca și cum ai mai avea ceva lichid în vezică.

Cauze retenția urinară

Retenția urinară poate apărea din mai multe motive diferite. Cauzele includ:

  • blocajele tractului urinar, cum ar fi cele cauzate de pietrele la vezică;
  • medicamentele care afectează sistemul nervos;
  • leziuni ale nervilor care întrerup, interferează cu capacitatea creierului de a comunica cu sistemul urinar, care poate apărea în urma unei leziuni ale măduvei spinării;
  • problemele de prostată, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, prostatita sau cancerul de prostată;
  • umflarea uretrei din cauza unei infecții sau leziuni;
  • constipația severă care comprimă uretra sau vezica urinară;
  • anestezia, care poate afecta temporar nervii;
  • complicațiile și efectele secundare ale medicamentelor care ți se administrează pentru o procedură chirurgicală;
  • cistocelul, care face ca vezica urinară să cadă parțial în vagin, punând presiune asupra vezicii urinare;
  • probleme ale planșeului pelvin care afectează puterea musculară sau funcția nervoasă, inclusiv leziuni după naștere sau alte traume fizice.

Prevalență retenția urinară

Retenția urinară cronică apare de cele mai multe ori la bărbații în vârstă, dar poate să se dezvolte și la femei.

Retenția urinară la bărbați devine mai frecventă odată cu vârsta.

La bărbații cu vârsta cuprinsă între 40 și 83 de ani, incidența generală a retenției urinare este de 4,5 până la 6,8 la 1.000 de bărbați. Pentru bărbații în vârstă de 70 de ani, incidența totală crește de la 100 la 1.000 de bărbați. La bărbații de 80 de ani, incidența retenției urinare acute este de 300 la 1.000 de bărbați.

Retenția urinară la femei este mai puțin frecventă, deși nu rară.

Factori de risc retenția urinară

Deși oricine poate dezvolta retenție urinară, aceasta este mai frecvent întâlnit odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, bărbații sunt mai predispuși decât femeile să aibă retenție urinară din cauza problemelor de prostată și blocajelor parțiale ale uretrei.

Alți factori de risc includ:

  • infecții ale tractului urinar;
  • anumite medicamente, cum ar fi anticolinergice, antihistaminice și unele decongestionante;
  • nașterea, mai ales când aceasta provoacă traume, leziuni;
  • mușchi slabi ai vezicii urinare din cauza vârstei, inactivității sau rănirilor;
  • leziuni ale nervilor și tulburări care pot afecta nervii, cum ar fi diabetul.

Când trebuie să mergi la medic

Oricine se confruntă cu simptome de retenție urinară acută ar trebui să consulte medicul cât mai curând.

Retenția urinară cronică nu este o urgență medicală, dar, de obicei, indică o problemă de bază, potențial gravă. Dacă te confrunți cu retenție urinară de mai mult de câteva zile sau această problemă dispare și reapare, este recomandat să consulți un specialist.

Persoanele care suferă de retenție urinară temporară din cauza medicamentelor sau anesteziei pot să nu aibă nevoie de tratament medical, dacă simptomele dispar și nu mai revin.

Diagnostic retenția urinară

Teste efectuate de către medic pentru a diagnostica cauza pentru retenția urinară includ:

  • examenul de prostată pentru bărbați;
  • examenul fizic pentru a căuta semne de infecții sau leziuni;
  • verificarea completă a istoricului medical al pacientului;
  • cistoscopia pentru a privi în interiorul vezicii urinare și uretrei;
  • probe de urină;
  • analize de sânge;
  • teste urodinamice care măsoară cât de multă urină reține vezica ta;
  • electromiografie pentru a evalua funcția nervilor și a mușchilor;
  • scanări imagistice, CT, ecografie.

Pacientul trebuie să îi comunice medicului dacă are factori comuni de risc pentru retenția urinară, inclusiv leziuni recente, antecedente de retenție urinară, probleme de prostată, cistocel etc.

Tratament retenția urinară

Tratamentul potrivit pentru retenția urinară depinde de cauză. Unele situații sunt mai ușor de tratat decât altele.

Opțiunile de tratamente pe care un medic le poate recomanda includ:

  • antibiotice pentru o infecție a tractului urinar;
  • kinetoterapie pentru disfuncția planșeului pelvin;
  • schimbarea medicamentelor atunci când ai un tratament medicamentos pentru altă afecțiune;
  • drenarea vezicii urinare prin plasarea unui cateter;
  • alte proceduri chirurgicale pentru a trata o uretră blocată sau contractată, pentru a preveni blocajele viitoare, pentru a îndepărta tumorile de prostată sau chiar prostata, pentru a trata cistocelul etc.

Uneori, doctorul îți poate recomanda, de asemenea, modificări ale stilului de viață, cum ar fi să bei mai multă apă, să mergi la toaletă atunci când simți prima dată nevoia de urinare sau să faci exerciții fizice.

Complicații retenția urinară

Complicațiile pentru retenția urinară includ:

  • afectarea vezicii urinare;
  • afectarea rinichilor;
  • incontinență urinară după o intervenție chirurgicală la prostată, tumoare benignă sau cancer.

Drenarea rapidă a vezicii urinare plină poate duce la umplerea mai rapidă a acesteia. Un astfel de simptom tinde să apară doar aproximativ 24 de ore și nu va cauza probleme majore.

CITEȘTE ȘI: Infecția urinară: Cât durează și cum ameliorezi simptomele

Cu toate acestea, din această cauză poți să pierzi multă sare și apă din organism, ajungând la deshidratare și la o tensiune arterială scăzută. Aceste situații pot fi periculoase, dacă nu sunt monitorizate în timp. Medicul ar putea urmări în mod regulat, cât de mult lichid și electroliți pierzi când urinezi, astfel încât să îți recomande să bei cât de multe lichide pentru a-ți menține aceste niveluri constante. În acest caz, specialistul îți va recomanda păstrarea unui cateter până când produci o cantitate sănătoasă de urină, astfel încât producția de urină să poată fi monitorizată.

În timp, păstrarea unui cateter prea mult timp poate provoca:

  • infecții ale tractului urinar care pot duce, de asemenea, la apariția infecțiilor fluxului sangvin;
  • lezarea sau distrugerea uretrei;
  • restricții la nivelul uretrei care pot bloca urina.

Retenția urinară cronică netratată poate provoca complicații precum:

  • tensiune arterială crescută;
  • umflare sau acumulare de lichid la nivelul picioarelor (edem);
  • leziuni renale suplimentare care pot duce la insuficiență renală.

Prevenire retenția urinară

Oamenii pot preveni retenția urinară înainte ca aceasta să apară prin tratarea unora dintre cauzele potențiale. De exemplu, bărbații cu hiperplazie benignă de prostată ar trebui să ia tratamentul prescris de către medic și ar trebui să evite medicamentele asociate cu retenția urinară, cum ar fi medicamentele pentru răceala fără prescripție medicală și cele pentru alergii care conțin decongestionante.

Femeile cu forme ușoare de cistocel sau rectocel pot preveni retenția urinară făcând exerciții pentru întărirea mușchilor pelvieni.

În cele mai multe cazuri, modificările dietetice și ale stilului de viață vor ajuta la prevenirea retenției urinare cauzate de constipație. În cazurile în care constipația persistă, ar trebui să consulți un specialist.

Comentarii: