myhighplains.com
Vârstnicii, în special cei diagnosticați cu demență, pot suferi urmări grave de pe urma consumului insuficient de lichide.
Odată cu înaintarea în vârstă, oamenii sunt mai predispuși, dar totodată mai vulnerabili la deshidratare. Simțul setei redus, consumul de lichide diuretice (lichide care deshidratează, precum cafeaua și alcoolul) și aportul crescut de medicamente diuretice sunt factori care cresc riscul de deshidratare.
Pentru vârstnicii cu demență, riscul este cu atât mai mare cu cât afecțiunea este mai avansată. La început, aceștia pot uita pur și simplu să consume apă, chiar dacă s-a instalat setea. Sau pot să uite dacă au băut deja lichide sau nu, din cauza stării de confuzie. În stadiile moderate de demență, vârstnicii ar putea uita cum să se hidrateze – în care dulap sunt paharele, cum să pornească robinetul sau cum să umple paharul cu apă, potrivit doc.ro. Atunci când demența este severă, pacientul nu va mai recunoaște senzația de sete sau nu o va putea exprima persoanei de care depinde pentru ajutor.
Studiile au demonstrat că există o legătură între demență și deshidratare, în care fiecare dintre aceste afecțiuni ar putea să o cauzeze sau să o agraveze pe cealaltă. De vină ar fi disfuncția și agregarea proteinelor, în prezența unui volum de lichid interstițial scăzut, care este un defect al microcirculației. Proteinele defecte afectează transportul de informații din mecanismele biomoleculare ale creierului, ceea ce duce la consecințe neuronale și sinaptice.
CITEȘTE ȘI: Hidratarea, esenţială pentru sănătate. Cum calculezi nevoia zilnică de apă
Starea de confuzie generală și/ sau schimbarea comportamentului obișnuit sunt primele semne că un bătrân diagnosticat cu demență sau boala Alzheimer ar putea fi deshidratat. Alte modificări ale corpului și schimbări de comportament asociate cu aportul insuficient de lichide includ:
Modificările la nivelul urinei, cum ar fi volumul de urină necorespunzător, urina de culoarea chihlimbarului închis sau urina cu miros puternic pot semnala deshidratarea. Anumite medicamente și vitamine pot colora urina, deci sunt importante și simptomele generale. În plus, deshidratarea crește riscul unei infecții ale tractului urinar, ceea ce poate provoca un episod acut de confuzie pentru pacienții cu demență.
În general, adulții în vârstă nu sunt interesați de hidratarea corespunzătoare. Mulți vârstnici limitează în mod intenționat aportul de lichide, întrucât se tem de accidentele urinare. Cei cu mobilitate compromisă pot reduce aportul de lichide pentru a evita deplasările suplimentare la baie. Mulți dintre acești bătrâni beau apă doar atunci când iau medicamente.
Dar riscurile unui consum atât de scăzut pot fi periculoase, întrucât cauzează:
Dacă ai în grijă o persoană în vârstă cu demență, trebuie să acționezi proactiv împotriva deshidratării. Din cauza demenței, s-ar putea să nu îți poată spune de fiecare dată când îi este sete, deci asigură-te că va consuma suficiente lichide pe tot parcursul zilei.
De asemenea, este bine să te asiguri că persoana cu demență are mereu o sticlă de apă sau de ceai la îndemână. În același timp, sticla trebuie să fie ușor de manevrat (de preferat de 0,5-0,7 L), în caz că mușchii sunt slăbiți.
CITEȘTE ȘI: Soluţia surpriză de rehidratare pe timpul verii: Ce trebuie să consumi după efortul fizic
Medicii recomandă un aport de aproximativ 2 L de apă pe zi, dar această cantitate depinde de vârsta, greutatea și nivelul de activitate al persoanei. Urmărește simptomele deshidratării zi de zi și adresează-te medicului geriatru pentru un sfat personalizat.