Sfaturi extrem de importante ale specialiştilor pentru toate bucătăresele. Ce trebuie să faci pentru ca maioneza să iasă perfect? Îţi spunem noi.
Maioneza este un sos gros, preparat din gălbenuş de ou crud frecat cu ulei şi condimentat cu lămâie, muştar etc. Se consumă rece, ca sos, sau poate fi folosită în diferite reţete culinare.
Povestea maionezei începe din 1756, când bucătarul ducelui de Richelieu, în timpul bătăliei de la Mahon, dintre englezi şi francezi, din cauza lipsei de alimente, s-a gândit să amestece ouă împreună cu ulei fără a mai adăuga alte condimente. Acest sos a fost servit la o petrecere oferită de ducele de Richelieu. De aici reţeta maionezei a fost adusă în Franţa, apoi s-a răspândit şi în alte regiuni, arată Agerpres.
Prima maioneză preparată a fost însă scoasă la vânzare într-un magazin, mult mai târziu. Abia în 1905, Richard Hellman a fost primul care a vândut, la magazinul său New York Deli Hellman, maioneză gata preparată, reţeta aparţinând soţiei sale. În 1912, Hellman a avut ideea de a pune maioneza în sticle pentru a fi mai uşor de comercializat. Produsul s-a bucurat imediat de succes, iar în zilele noastre Best Foods deţine drepturile pentru acesta, arată sursa citată. În zilele noastre, maioneze este unul dintre cele mai întâlnite sosuri din bucătării.
Uica Mihai, bucătar cunsocut în părţile Banatului, ne-a oferit şi el două reţete pe care le foloseşte să pregătească maioneza.
“Maioneză crudă. Freacă într-un castron trei gălbenuşuri de ou cu un praf de sare şi o linguriţă de apă rece, adăugând prin picurare jumătate de litru de ulei. Ai grijă, nu schimba sensul rotaţiei lingurii de lemn cu care învârţi în castron şi nici nu picura ulei prea mult ca să nu se taie maioneza. Dacă se taie, picură câţiva stropi de apă rece şi redu cantitatea de ulei adăugat. La final poţi adăuga pentru gust muştar, zeamă de lămâie, oţet de mere, verdeaţă tocată, capere tocate etc.
Maioneză semi-crudă. Două gălbenuşuri crude, unul fiert, se amestecă într-un castron cu un praf de sare, o linguriţă de muştar, zeama de la o lămâie. Aceeaşi procedură ca la maioneza crudă”, arată Uica Mihai.
