Simona Halep s-a calificat în optimile de finală ale turneului de grand slam Australian Open, după ce a învins-o pe americanca Lauren Davis, în trei seturi (4-6, 6-4, 15-13). Partida dintre Halep și Davis a egalat recordul de la Australian Open în privința celor mai multe game-uri într-un meci (48), fiind în același timp pe locul 7 în topul celor mai lungi meciuri (ca timp) de la turneul australian. „Sunt aproape moartă”, a declarat Halep la finalul meciului care durat 3 ore și 47 de minute. Românca are doar două zile la dispoziție pentru a se recupera, înaintea meciului cu japoneza Naomi Osaka.
Nevoile jucătorilor de tenis nu se limitează la nutriție și hidratare. În vreme ce nevoile fizice sunt prioritare, emoțiile, starea mentală și sufletească au nevoie de atenție în pregătirea următorului meci. Dr. Brian Hainline, șeful medical al Asociației Americane de Tenis, sfătuiește jucătorii să urmeze un protocol strict în ceea ce privește nevoile fizile după un meci.
Într-un articol din „High Performance Coaching”, publicație pentru antrenorii de tenis, Hainline scoate în evidență detaliile unei recuperări eficiente după un meci solicitant. Pentru început, un jucător trebuie să-și revină treptat după un meci lung, printr-un efort ușor, cum ar fi pedalatul pe o bicicletă de fitness sau mersul alert timp de 10 minute, cu scopul de a elimina acidul lactic acumulat în mușchi.
Hainline recomandă, de asemenea, hidratare imediată, preferabil cu apă sau o băutură specifică pentru recuperare. Fiecare jucător ajunge să-și dea seama ce băutură este cea mai eficientă pentru el.
Antrenorul Simonei Halep, Darren Cahill, a făcut o dezvăluire cu privire la perioada în care îl antrena pe Andre Agassi. Fostul mare jucător se hidrata cu o băutură preparată din „minerale și electroliți” de o persoană din staff-ul său. Cahill a precizat că Agassi nu avea crampe aproape niciodată.
După hidratare, următorul pas în recuperarea fizică este consumul de carbohidrați, la 30-60 de minute după meci. Mulți judecători nu simt nevoia să mănânce imediat după meci, având stomacul plin de lichidele consumate, însă se forțează să mănânce pentru că mușchii au nevoie de glicogen.
Un obstacol în calea recuperării după un meci este conferința de presă programată de organizatori imediat după final. Jucătorii sunt deseori vulnerabili, epuizați și, prin urmare, predispuși la gafe, mai ales dacă au pierdut. Această situația readuce în discuție nevoie recuperării emoționale.
Hainline scrie: „Este esențial să fim conștienți de starea emoțională a jucătorilor și să adresăm această problemă într-un mod corespunzător. Tristețea, furia, teama, euforia, surprinderea, neliniștea și alte emoții sunt des întâlnire după un meci. Reprimarea acestor emoții înseamnă că ele nu vor fi procesate corespunzător, împiedicând calea sănătoasă a dezvoltării emoționale.” Aspectul emoțional este deseori trecut cu vederea într-un turneu. Înfrângerile într-un sport individual, precum tenisul, dor.
Într-un sport de echipă, coechipierii împărtășesc experiențele și procesează împreună o înfrângere. Aceasta este una dintre explicațiile faptului că jucătorii de tenis au antrenori și preparatori care oferă și suport emoțional, pe lângă pregătirea tehnică. Lucrurile merg bine când oamenii din staff devin prieteni și chiar mentori pentru jucător.
Ultimul punct prezentat de Hainline vizează recuperarea prin îngrijirea spirituală a jucătorilor și transformarea tensiului într-un vehicul spre creștere spirituală și sens. Autorul scoate în evidență faptul că spiritualitatea „oferă vieților nostre sens”, transformându-le într-o călătorie cu scop. Fiecare jucător are propria concepție asupra călătoriei spirituale, care ar putea sau nu să fie legată de religie. Recuperarea spirituală înseamnă că jucătorul plasează meciul într-o perspectivă corectă – meciul devine important pentru că este un pas pe cărarea către dezvoltarea ca persoană și ca sportiv sănătos și competitiv.