voanews.com
Probleme tehnice, inclusiv contaminarea în timpul eșantionării (de exemplu, un tampon atinge accidental o mănușă sau o suprafață contaminată), contaminarea reactivilor, contaminarea încrucișată a probelor și reacțiile încrucișate cu alte virusuri sau materiale genetice ar putea fi responsabile pentru rezultatele fals pozitive.
Aceste probleme nu sunt doar teoretice: de exemplu, Centrul SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a trebuit să retragă trusele de testare în luna martie 2020, când s-a dovedit că au o rată ridicată de fals pozitivi din cauza contaminării cu reactivi.
Experții afirmă că orice rezultat al testului de diagnosticare trebuie interpretat în contextul probabilității de testare a bolii. Pentru COVID-19, evaluarea probabilității include simptome, istoricul medical anterior al COVID-19 sau prezența anticorpilor, orice expunere potențială la COVID-19 și probabilitatea unui diagnostic alternativ. Atunci când există o probabilitate redusă de testare, rezultatele pozitive trebuie interpretate cu precauție și un al doilea specimen trebuie testat pentru confirmare, potrivit doc.ro.
„Revărsarea” prelungită a ARN-ului viral, despre care se știe că durează săptămâni întregi după recuperare, poate fi un motiv potențial pentru testele fals pozitive la cei expuși anterior la noul coronavirus. Cu toate acestea, nu există date care să sugereze că detectarea nivelurilor scăzute de ARN viral prin RT-PCR echivalează cu infecțiozitatea, cu excepția cazului în care particulele de virus infecțios au fost confirmate cu metode bazate pe culturi de laborator.
CITEȘTE ȘI: Pe asta nu i-au prezis-o astrele! Cum se simte Nety Sandu de când a luat coronavirus
Pentru a rezuma, rezultatele fals-pozitive ale testului pentru COVID-19 ar putea fi din ce în ce mai probabile în climatul epidemiologic actual, cu consecințe substanțiale la nivel personal, de sănătate și la nivel societal. Mai multe măsuri ar putea ajuta la minimizarea rezultatelor fals pozitive și la atenuarea posibilelor consecințe.
În primul rând, ar trebui impuse standarde mai stricte în testele de laborator. Aceasta include dezvoltarea și implementarea schemelor externe de evaluare a calității și a sistemelor interne de calitate, cum ar fi replicarea automată în orb a unui număr mic de teste pentru monitorizarea performanței.
În al doilea rând, ar trebui luate în considerare evaluările probabilității testului anterior și trebuie elaborate orientări clare bazate pe dovezi privind interpretarea rezultatelor testelor.
În al treilea rând, politicile privind testarea și prevenirea transmiterii virusului la lucrătorii din domeniul sănătății ar putea necesita ajustări, cu un al doilea test imediat implementat pentru orice lucrător din domeniul sănătății care este pozitiv.
În cele din urmă, sunt necesare cercetări de urgență cu privire la semnificația clinică și epidemiologică a eliminării prelungite a virusului și a rolului pe care persoanele care se recuperează după COVID-19 îl au în transmiterea bolii.
Totuși, spun experții, acuratețea unui test pentru diagnosticarea noului coronavirus este de 98%, așa că riscul de a obține un rezultat fals negativ sau fals pozitiv este extrem de scăzut.
Un rezultat neclar sau neconcludent al testului RT-PCR înseamnă că nu este posibil să se spună dacă persoana a fost infectată sau nu cu noul coronavirus la momentul la care i s-a făcut testul. În această situație:
– Dacă persoana a făcut testul pentru că avea simptome de COVID-19, trebuie să se autoizoleze și să facă un alt test în termen de 8 zile de la apariția simptomelor. Dacă nu poate face un alt test, trebuie să se autoizoleze timp de cel puțin 10 zile de la începutul simptomelor;
– Dacă persoana a făcut testul fără să fi avut simptome, nu trebuie să se autoizoleze, dar e bine să facă din nou testul.
Indiferent de rezultatul testului (pozitiv, negativ, neconcludent), se recomandă ca, dacă persoana are simptome de COVID-19, să se izoleze la domiciliu și să contacteze medicul de familie pentru instrucțiuni.