healthywomen.org
CPAP este o metodă de tratament pentru pacienții care au apnee în somn. Cum se face această terapie, ce beneficii are și ce efecete secundare?
Apneea de somn este o tulburare gravă de somn care are loc când respirația unei persoane este întreruptă în timp ce doarme. Persoanele cu apnee în somn netratată încetează să respire în mod repetat, chiar și de sute de ori în timpul nopții. Dacă nu este tratată, apneea în somn poate provoca o serie de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiune, accident vascular cerebral, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă și altele.
Deoarece persoanele afectate nu au un somn odihnitor, apneea în somn netratată poate fi, de asemenea, responsabilă pentru probleme la locul de muncă, accidente de muncă, pe stradă sau acasă, precum și pentru rezultate slabe la școală în cazul copiilor și adolescenților.
În ceea ce privește tratamentul, în primul rând, persoanele obeze sau supraponderale pot beneficia de scăderea în greutate. În al doilea rând, terapia cu presiune pozitivă a căilor respiratorii (PAP) este tratamentul inițial preferat pentru majoritatea persoanelor cu apnee de somn obstructivă, potrivit doc.ro. CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) este cel mai utilizat dintre dispozitivele PAP.
CITEȘTE ȘI: Cât de mult contează lipsa somnului: Bolile grave cauzate de aceasta
După cum spuneam mai sus, CPAP este o metodă de tratament pentru pacienții cu apnee în somn. Dispozitivele CPAP folosesc o presiune ușoară a aerului pentru a menține căile respiratorii deschise și sunt de obicei utilizate de pacienții care au probleme de respirație în timpul somnului. Terapia CPAP implică un dispozitiv care cuprinde o mască (aceasta acoperă nasul și gura, sau numai nasul), un motor și un tub care conectează masca la motor.
Terapia CPAP este una dintre cele mai recomandate opțiuni de tratament pentru pacienții care au apnee obstructivă în somn, dar și pentru sugarii ai căror plămâni nu s-au dezvoltat pe deplin. Aparatul CPAP suflă aer în nasul bebelușului pentru a ajuta la umflarea plămânilor.
Procesul de ajustare pentru terapia CPAP este diferit pentru fiecare pacient. Unii pacienți au nevoie de mai multe luni pentru a se adapta la terapia CPAP, în timp ce la alții adaptarea poate dura doar câteva zile. Deși există această perioadă de ajustare pentru utilizarea terapiei CPAP, urmarea acestei metode de tratament poate avea rezultate semnificative în cele din urmă:
Unele dintre cele mai frecvente efecte secundare ale terapiei CPAP sunt senzația de claustrofobie sub masca asociată dispozitivului și secrețiile nazale. Aceste efecte secundare pot fi prevenite, însă, dacă pacientul se asigură că masca este montată corespunzător. Simptomele nazale menționate mai sus pot fi atenuate prin umidificarea încălzită a aerului CPAP (majoritatea mașinilor CPAP vin cu un umidificator de încălzire).
Cercetările arată că pacienții cu apnee obstructivă de somn netratată, moderată până la severă, au un risc mai mare de a trece printr-un eveniment cardiovascular, dar acest risc este scăzut la pacienții care folosesc terapia CPAP.
Rezultatele unui studiu¹ apărut în jurnalul medical „Sleep” arată că persoanele cu apnee de somn moderată până la severă care nu foloseau terapia CPAP au fost cu 71% mai predispuse decât cele fără apnee de somn să facă un infarct miocardic, un accident vascular cerebral, angină instabilă sau insuficiență cardiacă.
În comparație cu riscul de probleme cardiace la persoanele cu apnee de somn netratată, riscul de a trece printr-un eveniment cardiovascular a fost cu 32% mai mic la pacienții cu apnee de somn în orice grad (ușoară, moderată sau severă) care au utilizat terapia CPAP și a fost cu 44% mai mic la cei cu apnee moderată până la severă care utilizau CPAP.
Cercetătorii au analizat înregistrările electronice de sănătate ale pacienților care au participat la un studiu de somn în perioada ianuarie 2018 – septembrie 2020 prin sistemul de sănătate Kaiser Permanente din sudul Californiei. Eșantionul a cuprins 11.145 de persoane fără apnee în somn, 13.898 de pacienți cu apnee în somn și care utilizau terapia CPAP și 20.884 pacienți cu apnee în somn și care nu utilizau CPAP.
Participanții au fost aleși astfel încât să nu sufere de boli cardiovasculare. Rezultatele au fost ajustate pentru vârstă, gen, indicele de masă corporală, rasă, comorbidități și utilizarea medicamentelor antihipertensive și hipolipemiante. Perioada medie de urmărire a fost de 262 de zile.
Deși studiul a fost unul observațional, sugerează că studiile clinice axate pe înțelegerea modului de susținere a aderenței la terapia CPAP pe termen lung la pacienții cu apnee de somn obstructivă sunt necesare și ar putea fi critice pentru optimizarea reducerii riscului de comorbidități.
Anumite trăsături fizice și clinice sunt frecvente la pacienții cu apnee de somn obstructivă. Acestea includ greutatea excesivă, gâtul mare și anomaliile structurale care reduc diametrul căilor respiratorii superioare, cum ar fi obstrucția nazală sau amigdalele mărite. Deși în unele cazuri apneea nu poate fi prevenită, de exemplu la persoanele cu disfuncție a sistemului nervos central, în altele pot fi de folos anumite măsuri:
Obezitatea sau supragreutatea, în special în partea superioară a corpului, poate crește riscul obstrucției căilor respiratorii și a pasajelor nazale înguste, ducând la apneea în somn. La pacienții care deja au apnee, în unele cazuri, pierderea în greutate poate elimina afecțiunea.
Exercițiile fizice regulate pot crește nivelul de energie, pot consolida sănătatea inimii și ar putea preveni apneea în somn. Yoga poate îmbunătăți în mod specific forța respiratorie și poate stimula fluxul de oxigen. La persoanele care au deja apnee în somn, yoga reduce numărul de întreruperi ale somnului prin care trece pacientul.
Dormitul pe spate în cazul adulților poate favoriza apneea în somn, în timp ce dormitul pe o parte ajută respirația să revină la normal. În cazul copiilor cu apnee în somn, însă, aceștia dorm mai bine pe spate.