Dacă la început, în Evul Mediu, untul era consumat doar de către clasele sociale inferioare, pe la 1600, Biserica Romano-Catolică a permis consumul său în timpul Postului Mare. Întâi pus pe pâine și apoi topit și folosit ca sos pentru mâncăruri, mai ales în Anglia.
Până la 1800, Franța și Irlanda deveniseră mari producătoare de unt de bună calitate.
Am ajuns astăzi să avem multe tipuri de unt, folosite pentru diferite preparate, cu mai multe întrebuințări și proprietăți. Haideți să vedem care sunt cele mai cunoscute.
CITEȘTE ȘI: Carbohidrații cei mai buni pentru creier: Toată lumea crede că sunt dăunători
Tipurile de unt și întrebuințările cele mai cunoscute
Unt nesărat: cel mai comun tip de unt din magazinele noastre, cu 65% sau 82% grăsime – folosit în majoritatea rețetelor.
Unt sărat: unt savuros cu sare adăugată pentru gust, perfect pentru întins pe pâine, pe clătite sau pe legume la aburi.
Unt tartinabil: amestecat de obicei cu ulei de măsline pentru a obține efectul tartinabil. Îl poți folosi la gustări și la întins pe pâine, dar recomandăm să-l eviți la gătit pentru a nu afecta gustul și texturile.
Ghee sau unt clarifiat: unt de la care s-au îndepărtat, prin încălzire, părțile solide și proteinele din lapte, rămânând doar grăsimea. Se spune că aduce multe beneficii pentru sănătate și poate fi consumat chiar și de cei cu intoleranță la lactoză. Ulterior poate fi gătit cu ușurință fiindcă nu se arde atât de repede ca untul și râncezește greu.
Beurre noisette: atunci când încălzești untul, părțile solide ale laptelui se așază la fundul vasului de gătit. Dacă le lași la foc mic până capătă o culoare maro-aurie, înseamnă că ai obținut beurre noisette – un sos fin, prețuit în special în gastronomia franțuzească, cu o aromă subtilă de alune.
Unt afumat: o tehnică specială care presupune învelirea untului în tifon, pus apoi într-o tavă din oțel inoxidabil care, la rândul ei, stă într-o altă tavă umplută cu cuburi de gheață. Se poziționează apoi în afumătoare, pe șina cea mai îndepărtată de flacără, și astfel va rămâne rece în timp ce se “infuzează” cu aromele inconfundabile ale fumului.
Unt aromatizat: pregătit foarte ușor în casă, cu ceapă verde, usturoi, mărar, pătrunjel, fulgi de chili, boabe de muștar, roșii uscate, miere, fructe de pădure, coajă de lămâie – pentru rezultate dulci și sărate.
Tipurile de unt și întrebuințările cele mai cunoscute
Trucuri în bucătărie:
Păstrează-l proaspăt: ține în frigider doar ce știi că vei consuma în maxim 2 săptămâni. Restul îl poți tăia în bucăți pe care le poți depozita la congelator, învelite întâi în celofan și apoi în foaie de aluminiu.
Menține-i aroma: depozitează-l în frigider într-o caserolă etanșă pentru a-i menține gustul autentic și a preveni împrumutul altor mirosuri din frigider.
Fă-l tartinabil rapid: taie untul bucăți și pune-l într-o pungă sau așază-l între două foi de hârtie de copt. Lovește-l ușor cu un sucitor sau cu un ciocan de șnițele și în doar câteva secunde va fi gata de întins pe pâine.
CITEȘTE ȘI: Oamenii pentru care pâinea și untul sunt o otravă
Topește-l corect: untul se poate arde ușor, așa că folosește o tigaie cu fundul gros și pune untul bucăți în ea, pe foc mic spre mediu. Urmărește-l cu atenție, amestecând cu o spatulă și ia-l de pe foc când este topit pe 3 sferturi. Restul se va topi datorită căldurii reziduale.
Glazură de unt: dacă o rețetă de plăcintă, legume gratinate sau cartofi copți cere să pui unt deasupra, te poți folosi de un decojitor de legume pentru a tăia fâșii subțiri de unt sau îl poți da pe răzătoare dacă untul este suficient de rece.
